SHIRÓI¹ shiroaie s. n. 1. SHuvitza (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge shiroaie (sau shiroi) = a curge din abundentza. 2. Torent de apa care se scurge cu repeziciune shi din abundentza pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); shuvoi. Et. nec.

shiroi¹ [At: HELIADE O. II 223 / V: (irg) jirloi (reg) ~rloi shor~ shurloi shur~ sn / Pl: ~oaie (rar) ~uri / E: pvb shiroi³] 12 sn SHuvoi¹ (12). 3 sn (Reg; if shuroi) SHipot (1). 4 sn (Trs; pex) SHirlau (3). 5 sn (Adesea prin exagerare; de obicei lpl) SHuvitza (4) (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva sau din ceva Si: shipot (3) (rar) shuvoi¹ (8) (reg) shirlau (6). 67 a av (Care este) in forma de shiroi¹ (5). 8 sn (Fam; ie) A curge ~oaie (sau ~) A curge din abundentza.

shiroi² sn [At: UDRESCU GL. / Pl: ~oaie / E: shir + oi] 12 (Pop; shdp) SHir (1) (mare).

SHIRÓI¹ shiroaie s. n. 1. SHuvitza (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge shiroaie (sau shiroi) = a curge din abundentza. 2. Torent de apa care se scurge cu repeziciune shi abundentza pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); shuvoi. Et. nec.

SHIRÓI¹ shiroaie s. n. 1. (Mai ales la pl.) SHuvitza abundenta de apa care curge sau se prelinge (pe ceva sau de undeva). In locul vintului care tziuise in horn picura acum ploaia shi din vatra se prelingeau shiroaie lungi de apa tirinduse pe pamintul bordeiului. CAMILAR N. I 213. Umbra eroului... disparea prin shiroaiele ploaiei. EMINESCU N. 34. ◊ (Prin exagerare urmat de determinari introduse prin prep. «de») Mosh Petrache gonea shiroiul de lacrimi clipind des. POPA V. 157. Ishi shtergea mereu shiroaiele de nadusheala. I. BOTEZ SHC. 103. Un shiroi de singe i se prelingea pe bot. SANDUALDEA U. P. 28. ◊ (Poetic) De fulgeri lungi shiroaie curg in muntzii ruptzi shi goi. EMINESCU O. IV 135. ◊ Expr. A curge shiroaie (sau shiroi) = a curge din abundentza li curgea singele shiroi. SADOVEANU O. I 87. Dupa miezul noptzii a inceput sa ploua shi apa se scurge shiroaie prin pinza corturilor. CAMIL PETRESCU U. N. 304. Pumnii i se umplura de singele ce curgea shiroi din nasul lui George. REBREANU I. 39. 2. Torent puhoi de apa care se scurge cu repeziciune shi abundentza pe locurile in panta (in urma ploilor mari); shuvoi. In funduri de prapastii se bat mereu de maluri SHiroaie care poarta cadavre pea lor valuri. ALECSANDRI P. III 298. Bistritza shiroi de frunte ce te facushi Dunare SHi te umflashi turbure. id P. P. 255. Varianta: shirlói (CONACHI P. 50 I. CR. III 322) s. n.

SHIRÓI ~oáie n. 1) SHuvitza de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 2) Curs de apa format in urma unor precipitatzii care curge cu repeziciune. [Sil. shiroi] /Orig. nec.

shiróĭ shi shirlóĭ n. pl. oaĭe (imit. inrudit cu jirloĭ girla sh. a.). Lichid care se scurge in mare cantitate: shiroaĭe de lacramĭ de singe o ploaĭe ce curgea shiroaĭe. SHi shuroĭ shi shurloĭ (Mold.) shi shirlaŭ pl. aĭe (la Dos. aurĭ).

giuroi sn vz shiroi

SHIRLÓI s. n. v. shirói¹.

shirloiu n. V. shiroiu.

shiroiu n. torent: shiroaie de lacrami shiroaie de sange. [SHi shirloiu shuroiu; onomatopee exprimand sgomotul curgerii apelor (cf. shiruì shuruì)].

shuroiu n. V. shiroiu: fantana puturoasa imputa la vale toate ale ei shuroaie GOLESCU.

shirói¹ s. n. pl. shiroáie

shirói s. n. pl. shiroáie

shiroi pl. shiroaie

shiroiu roaie.

SHIRÓI s. 1. v. puhoi. 2. parau shuvoi. (Un ~ de lacrimi de sange.) 3. shuvoi (inv. shi reg.) shirlau. (~ de sudoare.)

SHIROI s. 1. puhoi riu shuvoi torent. (~ de apa.) 2. piriu shuvoi. (Un ~ de lacrimi de singe...) 3. shuvoi (inv. shi reg.) shirlau. (~ de sudoare.)