SHIRÓI¹ shiroaie s. n. 1. (Mai ales la pl.) SHuvitza abundenta de apa care curge sau se prelinge (pe ceva sau de undeva). In locul vintului care tziuise in horn picura acum ploaia shi din vatra se prelingeau shiroaie lungi de apa tirinduse pe pamintul bordeiului. CAMILAR N. I 213. Umbra eroului... disparea prin shiroaiele ploaiei. EMINESCU N. 34. ◊ (Prin exagerare urmat de determinari introduse prin prep. «de») Mosh Petrache gonea shiroiul de lacrimi clipind des. POPA V. 157. Ishi shtergea mereu shiroaiele de nadusheala. I. BOTEZ SHC. 103. Un shiroi de singe i se prelingea pe bot. SANDUALDEA U. P. 28. ◊ (Poetic) De fulgeri lungi shiroaie curg in muntzii ruptzi shi goi. EMINESCU O. IV 135. ◊ Expr. A curge shiroaie (sau shiroi) = a curge din abundentza li curgea singele shiroi. SADOVEANU O. I 87. Dupa miezul noptzii a inceput sa ploua shi apa se scurge shiroaie prin pinza corturilor. CAMIL PETRESCU U. N. 304. Pumnii i se umplura de singele ce curgea shiroi din nasul lui George. REBREANU I. 39. 2. Torent puhoi de apa care se scurge cu repeziciune shi abundentza pe locurile in panta (in urma ploilor mari); shuvoi. In funduri de prapastii se bat mereu de maluri SHiroaie care poarta cadavre pea lor valuri. ALECSANDRI P. III 298. Bistritza shiroi de frunte ce te facushi Dunare SHi te umflashi turbure. id P. P. 255. Varianta: shirlói (CONACHI P. 50 I. CR. III 322) s. n.