SFINTZÉNIE s. f. (Bis.) Calitate a ceea ce este sfant. ◊ Loc. adv. Cu sfintzenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate cu scrupulozitate; corect. Sfant + suf. enie.

sfintzenie sf [At: PSALT. 50 / Pl: ~i / E: sfintzi¹ + enie] 1 Atribut al divinitatzii Si: (inv) sfintzie (1). 2 Ideal de perfectziune shi de puritate desavarshita Si: (inv) sfintzie (2). 3 Exemplu desavarshit al vietzii creshtine care il ofera sfintzii (10) Si: (inv) sfintzie (3). 4 (Ilav) Cu (mare) (sau cea mai mare) ~ In mod cucernic Si: cu evlavie. 5 (Ial) Cu respect. 6 (Ial) In mod corect Si: cu exactitate cu rigurozitate. 7 (Ial) Cu mare atentzie. 8 Inzestrare cu har sfant Si: sacrament sacru sacraliate. 9 Perfectziune. 10 (Pex) Curatzenie sufleteasca Si: puritate (liv) sanctitate. 11 (Inv) Sfanta (65). 12 (Irg; ccr; mpl) Obiecte practici etc. carora li se atribuie in biserica creshtina insushiri divine. 13 (Csa) Demn de respect. 14 (Inv) Sfintzire (7).

SFINTZÉNIE s. f. Calitate a ceea ce este sfant. ◊ Loc. adv. Cu sfintzenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate cu scrupulozitate; corect. Sfant + suf. enie.

SFINTZÉNIE s. f. (Astazi cu sensul bisericesc atenuat sau pierdut) Calitatea de a fi sfint. Intram intro lume de dreptate de iubire de sfintzenie pentru a vedea cind murim k fost o lume de nedreptate de ura. EMINESCU N. 62. Doamna rugamintzile voastre lacrimile unui batrin sfintzenia legaturii ce va uneshte toate ma invita a ma pleca. NEGRUZZI S. III 144. ◊ Loc. adv. Cu sfintzenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate cu scrupulozitate. Totzi il ascultau cu sfintzenie. BASSARABESCU S. N. 171. Porneshte pina te vad shitzi fa datoria cu sfintzenie. CREANGA P. 316. (Glumetz) Turcii stau infiptzi pe scaune mestecind linishtitzi shi cu sfintzenie prajiturile. BART S. M. 27. Varianta: sintzénie (ISPIRESCU L. 42) s. f.

SFINTZÉNIE f. rel. Insushirea de a fi sfant atribuita unei persoane sau unui obiect de biserica. ◊ Cu ~ a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; intocmai. [G.D. sfintzeniei] /a sfintzi + suf. ~enie

sfintzenie f. insushirea celor sfinte.

sfintzénie f. (d. sfint cu sufixu enie. Cp. cu sfeshtanie). Calitatea de a fi sfint sanctitate. Actziunea de a sfintzi. Lucru sfint. Cu sfintzenie cu mare evlavie cu mare respect: a pastra cu sfintzenie.

SINTZÉNIE s. f. v. sfintzenie.

sfintzénie (nie) s. f. art. sfintzénia (nia) g.d. sfintzénii art. sfintzéniei

sfintzénie s. f. (sil. nie) art. sfintzénia (sil. nia) g.d. art. sfintzéniei; pl. sfintzénii

SFINTZÉNIE s. (livr.) sanctitate (rar) sacralitate (inv. shi pop.) santzenie (inv.) sfintzie.

SFINTZÉNIE s. v. consacrare sfeshtanie sfintzire tarnoseala tarnosire.

SFINTZENIE s. (livr.) sanctitate (rar) sacralltate (inv. shi pop.) sintzenie (inv.) sfintzie.

sfintzenie s. v. CONSACRARE. SFESHTANIE. SFINTZIRE. TIRNOSEALA. TIRNOSIRE.