SFINTZÉNIE s. f. (Astazi cu sensul bisericesc atenuat sau pierdut) Calitatea de a fi sfint. Intram intro lume de dreptate de iubire de sfintzenie pentru a vedea cind murim k fost o lume de nedreptate de ura. EMINESCU N. 62. Doamna rugamintzile voastre lacrimile unui batrin sfintzenia legaturii ce va uneshte toate ma invita a ma pleca. NEGRUZZI S. III 144. ◊ Loc. adv. Cu sfintzenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate cu scrupulozitate. Totzi il ascultau cu sfintzenie. BASSARABESCU S. N. 171. Porneshte pina te vad shitzi fa datoria cu sfintzenie. CREANGA P. 316. (Glumetz) Turcii stau infiptzi pe scaune mestecind linishtitzi shi cu sfintzenie prajiturile. BART S. M. 27. Varianta: sintzénie (ISPIRESCU L. 42) s. f.