sferic ~a [At: AMFILOHIE G. 9/14 / Pl: ~ici ~ice / E: ngr σφαιρικός it sferico fr sphérique lat sphaericus ger sphärisch] 1 a (Mai ales d. obiecte) Care are forma (asemanatoare) unei sfere (1) Si: globular (rar) sferular (1) (inv) sfericesc (1). 2 a (Pex; d. obiecte) Care are forma (asemanatoare cu cea a) unui disc unui cilindru etc. Si: orbicular rotund (rar) sferular (2) (reg) tartanetz (inv) sfericesc (2). 3 a Care are forma unei partzi de sfera Si: (rar) sferular (3) (inv) sfericesc (3). 4 a (D. forma obiectelor) Care seamana cu o sfera sau cu o parte dintro sfera Si: (rar) sferular (4) (inv) sfericesc (4). 56 a av (Pan) (Care se manifesta) in mod egal in toate directziile shi sensurile. 7 a (Is) Triunghi ~ Portziune din suprafatza sferei (1) marginita de trei arce de cerc mari (care se intersecteaza doua cate doua in puncte diferite). 8 a (Inv; is) Trigonometrie ~a Trigonometrie sfericeasca (6). 9 a (Is) Calota ~a Parte din suprafatza sferei (1) cuprinsa intre doua planuri paralele unul secant shi altul tangent. 10 a Portziune de sfera marginita de o calota sferica. 11 a (Is) Suprafatza ~a Suprafatza care se obtzine prin rotirea unui semicerc in jurul diametrului sau. 12 a (Is) Zona ~a Portziune din suprafatza sferei (1) cuprinsa intre doua planuri paralele. 13 a (Is) Sector ~ Mentziune a punctelor interioare unei sfere (1) situate in interiorul conului avand k baza un cerc mic al sferei. 14 a (Is) Compas ~ Compas cu ajutorul caruia se deseneaza cercuri pe o sfera.

SFÉRIC A sferici e adj. De forma unei sfere.

SFÉRIC A adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus fr. sphérique].

SFÉRIC A adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique lat. sphaericus)

SFÉRIC ~k (~ci ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentila ~k. /<ngr. sphairikos fr. sphérique lat. sphaericus germ. sphärisch

sferic a. 1. rotund k o sfera; 2. ce tzine de o sfera.

*sféric a adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ k globu: pamintu nu e absolut sferic. V. tetraedru.

sféric adj. m. pl. sférici; f. sférica pl. sférice

sféric adj. m. pl. sférici; f. sg. sférica pl. sférice

SFÉRIC adj. 1. globular sferiform (livr.) orbicular (inv.) sfericesc (impr.) rotund. (De forma ~.) 2. rotund (reg.) tartanetz. (Un cap ~.)

SFERIC adj. 1. globular sferiform (livr.) orbicular (inv.) sfericesc (impr.) rotund. (De forma ~.) 2. rotund (reg.) tartanetz. (Un cap ~.)