sfaramatura sf [At: BIBLIA (1688) 86²/43 / V: (irg) ~mit~ ~ram~ ~rm~ ~rmit~ (inv) ~ramit~ (reg) ~rimit~ sferm~ sfarmit~ sframit~ sfrimit~ sframit~ / Pl: ~ri / E: sfarama + (a)tura] 1 Obiect prefacut in bucatzi in partzi (foarte) mici Si: (rar) zdrobitura (pop) sfarama (1) (ivr) sfaramare (3) sfaramush (1) (reg) brac faramatura crampei. 2 Fragment dintro sfaramatura (1) Si: (rar) zdrobitura (pop) sfarama (1) sfaramush (2) (reg) brac faramatura crampei. 34 (Pop; prc) Firimitura (12). 5 (Prc; rar) Crampei² (5). 6 (Ivr; if sfarmatura sfarmitura) Fragment (dintrun text dintrun document dintro publicatzie etc.). 7 (Mat; inv) Fractzie (8). 8 (Ivr; if sfaramatura) Infirmitate. 910 (Rar) Daramatura (1 3). 11 (Inv) Dezastru (1) (material).

SFARAMATÚRA ~i f. Lucru spart in bucatzi mici. 2) Fragment dintrun astfel de lucru. [G.D. sfaramaturii] /a sfarama + suf. ~tura

sfaramatura sf vz sfaramatura

sfaramitura sf vz sfaramatura

sfaramitura sf vz sfaramatura^[1] corectata

sfarimitura sf vz sfaramatura

sfarmatura sf vz sfaramatura

sfarmitura sf vz sfaramatura

sfarmitura sf vz sfaramatura

sfermatura sf vz sfaramatura

sframitura sf vz sfaramatura

sframitura sf vz sfaramatura

sfrimitura sf vz sfaramatura

SFARAMATÚRA s. f. v. sfarimatura.

SFARIMATÚRA sfarimaturi s. f. (SHi in forma sfarmatura) Obiect spart in bucatzi mici; fragment dintrun astfel de obiect. In curtea cea mare sint tot felul de sfarimaturi. CAMIL PETRESCU O. I 205. Sar putea culege inca numeroase versuri... Ele sint k nishte sfarimaturi din marea inima a poetului patriot. DEMETRESCU O. 163. ◊ Fig. Noaptea creshtea umeda iar din mahala veneau cind shi cind sfarmaturi de cintece shi chiote. DUNAREANU CH. 39. Variante: sfarmatúra sfaramatúra (SADOVEANU O. VI 56 NEGRUZZI S. I 21) s. f.

SFARMATÚRA s. f. v. sfarimatura.

sfaramatura f. lucru sfaramat.

farmatúra f. pl. ĭ. Bucatzica care cade dintr’o bucata maĭ mare: farmaturĭ de pine. SHi sf: sfarmaturĭ de zid. SHi faramatura farimatura shi (vest) faramitura firimitura shi frimitura.

sfaramatúra V. farmatura.

sfarmatúra V. farmatura.

sfaramatúra s. f. g.d. art. sfaramatúrii; pl. sfaramatúri

sfaramatúra s. f. g.d. art. sfaramatúrii; pl. sfaramatúri

SFARAMATÚRA s. 1. (rar) zdrobitura (pop.) zdrumicatura. (~ unui pahar.) 2. brac (reg.) faramatura. (~ dintrun obiect.) 3. bucatzica faramatura. (Na mai ramas nici o ~ din...)

SFARAMATÚRA s. v. fractzie.

SFARIMATURA s. 1. (rar) zdrobitura (pop.) zdrumicatura. (~ unui pahar.) 2. brac (reg.) farimatura. (~ dintrun obiect.) 3. bucatzica farimatura. (Na mai ramas nici o ~ din...)

sfarimatura s. v. FRACTZIE.