SEU s. n. Grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, folosită în industrie și, mai rar, în alimentație. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrășa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.

seu sn [At: PO 277/12 / V: (îrg) său / Pl: ~ri / E: ml sebum] 1 Grăsimea (care se obține) din țesuturile bovinelor, ovinelor și cabalinelor, utilizată în scopuri industriale (rar, în alimentație, ca unguent etc.). 2 (Îe) A pune (sau a prinde) ~ A se îngrășa. 3 (Reg; îe) A nu-și încăpea în săul său A fi extrem de gras. 4 (Lpl) Varietăți de seuri (1). 5 (Nob; lpl) Bucăți de carne de oaie foarte grasă. 6 (Pan) Grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc, din cauza unei alimentații abundente, a unor boli, a bătrâneții etc. Si: osânză. 7-8 (Fig) Avere (4-5). 9 (Reg; îla) Cu ~ Cu prestigiu. 10 (Reg; îe) A face (sau a prinde) ~ A se îmbogăți. 11 (Reg: îe) A pierde ~ A sărăci (3). 12 (Reg; îe) A avea ~ la rărunchi A fi bogat. 13 (Reg; îe) A înota în ~ A fi foarte bogat. 14 (Reg; îe) A trăi în (sau din) ~ul său (sau lui) A trăi numai din ceea ce a agonisit. 15 (Reg; îe) A trăi în ~ul cuiva A trăi din munca altuia Si: a trândăvi. 16 (Reg; îe) A fi crescut în ~ul său A fi ferit de griji. 17 (Reg; îe) A avea său rău (pe cineva) A fi supărat (pe cineva).

SEU s. n. Grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, întrebuințată în industrie și, mai rar, în alimentație. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrășa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.

SEU s. n. (Și cu pronunțare regională său) Grăsime de animale rumegătoare (mai ales de vacă și de oaie), întrebuințată în industrie și în alimentație. Deșca a aprins o lumînare de seu pe un scăunel cu trei picioare. SADOVEANU, M. C. 58. Merse... pe Podu Mogoșoaiei, care începuse de cîtva timp să fie luminat cu felinare de seu. CAMIL PETRESCU, O. I 336. Fă-mă lumină de seu Și mă pune-n sînul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 64. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. Poate crezi c-avem ceva seu... dar de cînd mi-i bolnav omul, tot s-a dus pe gura lupului. CONTEMPORANUL, VI_I 496. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi din ceea ce a adunat, fără a mai munci. Numai negustorul, zicea moș Nichifor, trăiește din săul său și pe sama lui. CREANGĂ, P. 111. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a poseda bani, avere. Cum te văd, sameni a avea său la rărunchi. CREANGĂ, P. 201.

SEU ~uri n. Grăsime de animale rumegătoare, folosită mai ales în industrie. ~ de oaie. ◊ A avea ~ a avea o situație materială bună; a fi înstărit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum

seu n. V. său.

seŭ (vest) și săŭ (est) n., pl. urĭ (lat. sêbum și sêvum, seŭ; it. sevo, pv. cat. seu, fr. suif, sp. pg. sebo. V. sebaceŭ). Grăsime de vacă saŭ de altă vită: lumînare de seu. Fig. Avere, putere: a avea seŭ (În est și a avea săŭ la rărunchĭ). V. bleaz, cirviș, osînză, slănină, untură.

său² sn vz seu

său n. 1. grăsimea rumegătoarelor, în special a vacii: lumânare de său; 2. fig. avere: sameni a avea său la rărunchi CR. [Lat. SEBUM].

1) săŭ V. seŭ.

seu s. n., art. séul

seu s. n., art. séul; pl. séuri

seu

seu, -seuri.

SEU s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

seu s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili.

său, (seu), s.n. – 1. Ceară. 2. Grăsime animală, seu: „Său și rășină-o-nfocat” (Papahagi, 1925: 253). – Lat. sebum „seu” (Diez, Pușcariu, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

său, s.n. – 1. Ceară. 2. Grăsime animală, seu: „Său și rășină-o-nfocat” (Papahagi 1925: 253). – Lat. sebum.