11 definiții pentru semănat (s.n.)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMĂNÁT, semănaturi, s. n. Semănare1; însămânțare. – V. semăna1.
SEMĂNÁT, semănaturi, s. n. Semănare1; însămânțare. – V. semăna1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
semănat1 sn [At: PO 169/4 / V: (pop) săm~, (înv) semân~ / Pl: ~uri (înv) ~e / E: semăna1] 1 Semănare1 (1). 2 (Înv) Cultivare a plantelor. 3 (Mol) Urare de Anul Nou, la nuntă etc. însoțită de aruncarea boabelor de grâu, de orez, a bomboanelor etc. în direcția persoanei cărei îi este adresată această urare. 4 Timpul când se seamănă1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMĂNÁT s. n. Acțiunea de a semăna1; însămînțare. La Pănoiu începuse semănatul porumbului și al floarei-soarelui. MIHALE, O. 439. Nu se vorbește decît despre... semănatul cu avionul. SAHIA, U.R.S.S. 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semănat n. 1. acțiunea de a semăna; 2. semănătură; 3. timpul când se seamănă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semănát n., pl. urĭ. Acțiunea de a semăna (v. tr.). Timpu acesteĭ acțiunĭ. – în est să-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sămănat sn vz semănat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semânat sn vz semănat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
semănát (însămânțare) s. n., pl. semănáturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semănát (însămânțare) s. n., pl. semănáturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEMĂNÁT s. (AGRIC.) 1. v. semănătură. 2. însămânțare, însămânțat, punere, pus, semănare. (~ul porumbului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMĂNAT s. 1. însămînțare, însămînțat, semănare, semănătură, (reg.) sămînțare. (Vremea ~.) 2. punere, pus, semănare. (~ porumbului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
semănat, semănaturisubstantiv neutru
- 1. Punere, pus, semănare, semănătură, sămânțare, însămânțare, însămânțat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: punere pus semănare semănătură sămânțare însămânțare însămânțat
- La Pănoiu începuse semănatul porumbului și al floarei-soarelui. MIHALE, O. 439. DLRLC
- Nu se vorbește decît despre... semănatul cu avionul. SAHIA, U.R.S.S. 93. DLRLC
-
etimologie:
- semăna DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.