opțiuni
  • info

10 definiții pentru semănare (însămânțare)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNÁRE1 s. f. (Înv.) Acțiunea de a semăna1 și rezultatul ei; semănat. – V. semăna1.

semănare1 sf [At: LB / V: (pop) ~mân~, săm~ / Pl: ~nări / E: semăna1] 1 Punere sau aruncare a semințelor necesare unei culturi în pământ (pregătit), pentru a face să încolțească să se dezvolte și să rodească plantele Si: semănat1 (1), semănătură1 (1), însămânțare, însămânțat, (înv) semeniș1 (1), (reg) sămânțare (1), pus. 2 (Rar; pan) Aruncare în toate părțile Si: împrăștiere, risipire. 3 (Înv) Propovăduire.

SEMĂNÁRE1 s. f. Acțiunea de a semăna1 și rezultatul ei; semănat. – V. semăna1.

SEMĂNÁRE1 s. f. Acțiunea de a semăna1; semănat; însămînțare.

sămănare1 sf vz semănare1

semânare sf vz semănare1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semănáre (însămânțare, asemănare) (înv.) s. f., g.-d. art. semănắrii

semănáre (însămânțare, asemănare) s. f., g.-d. art. semănării; pl. semănări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMĂNÁRE s. (AGRIC.) 1. v. semănătură. 2. v. semănat.

SEMĂNARE s. 1. însămînțare, însămînțat, semănat, semănătură, (înv.) sămînțare. (Epoca ~ilor.) 2. punere, pus, semănat. (~ porumbului.)

Intrare: semănare (însămânțare)
semănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănare
  • semănarea
plural
  • semănări
  • semănările
genitiv-dativ singular
  • semănări
  • semănării
plural
  • semănări
  • semănărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semănare, semănărisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.