12 definiții pentru scăpărătoare
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCĂPĂRĂTOÁRE, scăpărători, s. f. (Mai ales la pl.) Obiecte (cremene, amnar etc.) care servesc la producerea de scîntei. Atunci trase, înfrigurat, din brîu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. SADOVEANU, O. A. II 163. Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. Dar las’ că am scăpărători. CREANGĂ, P. 132. ♦ (Regional) Chibrituri.
SCĂPĂRĂTOÁRE ~óri f. Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scăpărătoáre f., pl. orĭ (d. scapăr). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoșu puștiĭ): pune plumbiĭ supt scăpărătoare (Cjb.). Pl. Amnaru, cremenea și ĭasca (saŭ aprinzătoarea modernă cu benzină orĭ fără benzină).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scăpărător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: scăpăra1 + -tor] 1 sf (Mpl) Instrument format din amnar, cremene și iască (sau fitil), cu care se scapără1, pentru a aprinde ceva Si: (pop) scăpărământ, (îvr) scăpărătură (1), (reg) scăpărar, scăpărici. 2 sf (Reg; spc; mpl) Chibrit (1). 3 sf (Reg; spc; mpl) Brichetă1. 4 sf (Rar; pex; mpl) Scânteie, flacără produse cu scăpărătoarea (1-3). 5 sf (Rar; mpl) Parte a unei cutii de chibrituri (acoperită cu un strat de fosfor roșu) pe care se freacă chibritul pentru a se aprinde. 6 sf (Trs; mpl) Percutor al unei arme de foc. 7 a (Mai ales d. surse de lumină) Care scapără1 (14). 8 sm (Ent; reg) Licurici (Lampyris noctiluca). 9 a (D. ochi, privire) Care scapără1 (20) Si: scânteietor (3), sclipitor (5). 10 a (Fig; d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresioneză puternic) Si: scânteietor (4), sclipitor (6), strălucitor. 11 a (Fig; d. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată o inteligență sau un talent ieșite din comun Si: scânteietor (5), sclipitor (7), strălucitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăpărători f. pl. unealtă de scăpărat: amnarul, cremenea și iasca fac scăpărătorile.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scăpărătoáre s. f., g.-d. art. scăpărătórii; pl. scăpărătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scăpărătoáre s. f., g.-d. art. scăpărătórii; pl. scăpărătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCĂPĂRĂTOÁRE s. (pop.) scăpărământ, (reg.) scăpărar, scăpărătură. (~ cu cremene, iască și amnar.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCĂPĂRĂTOÁRE s. v. brichetă, chibrit, cocoș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCĂPĂRĂTOARE s. (pop.) scăpărămînt, (reg.) scăpărar, scăpărătură. (~ cu cremene, iască și amnar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăpărătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT. COCOȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scăpărătoare, scăpărătorisubstantiv feminin
- 1. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amnar scăpărar scăpărământ scăpărătură
- Atunci trase, înfrigurat, din brîu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. SADOVEANU, O. A. II 163. DLRLC
- Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. Dar las’ că am scăpărători. CREANGĂ, P. 132. DLRLC
- 1.1. Chibrit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chibrit
-
etimologie:
- Scăpăra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09