opțiuni
  • info

18 definiții pentru scălâmbătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.

SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.

scălâmbătură sf vz scălâmbăitură

scălâmbătură sf vz scălâmbăitură

SCĂLÂMBĂTÚRĂ ~i f. Contractare care scălâmbăiază fața; grimasă. /a scălămbăi + suf. ~tură

scălâmbătură f. grimasă.

scălămbăitură sf vz scălâmbăitură

scălămbătură sf vz scălâmbăitură[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz scălâmbătură — LauraGellner

scălâmbăietură sf vz scălâmbăitură

scălâmbăitură sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-i~ / V: ~ăt~, (înv) ~lăm~, ~lim~, ~limbăt~, (reg) ~lăm~[1], ~iet~ / Pl: ~ri / E: scălâmbăi + -tură] 1-3 (Pfm) Scălâmbăiere (1-3). 4 (Pex) Ființă scălâmbăiată. 5 (Mun; îf scălămbăitură) Obiect strâmbat, scâlciat, deformat.

  1. Prescurtarea ~lăm~ este tipărită de 2 ori pentru 2 variante: scălămbăitură și scălămbătură — LauraGellner

scălimbăitură sf vz scălâmbăitură

scălimbătură sf vz scălâmbăitură

SCĂLÎMBĂTÚRĂ, scălîmbături, s. f. Scălîmbăială. Singur nu știe pentru ce nu-i plac scălîmbăturile. FILIMON, la TDRG.

scălîmbătúră f., pl. ĭ (d. scălîmbat). Iron. Strîmbătură: scălîmbăturile clovnilor. – Și -băĭetúră și -băiálă, pl. ĭelĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scălâmbătúră (înv.) s. f., g.-d. art. scălâmbătúrii; pl. scălâmbătúri

scălâmbătúră s. f., g.-d. art. scălâmbătúrii; pl. scălâmbătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂLÂMBĂITÚRĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.

scălîmbăitură s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GRIMASĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbătúri, s. f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmba + suf. -ătură)

SCĂLÂMBĂIETÚRĂ, scălâmbăietúri, s. f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmbăia + suf. -ătură)

Intrare: scălâmbătură
scălâmbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbătură
  • scălâmbătura
plural
  • scălâmbături
  • scălâmbăturile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbături
  • scălâmbăturii
plural
  • scălâmbături
  • scălâmbăturilor
vocativ singular —
plural —
scălâmbăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăitură
  • scălâmbăitura
plural
  • scălâmbăituri
  • scălâmbăiturile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăituri
  • scălâmbăiturii
plural
  • scălâmbăituri
  • scălâmbăiturilor
vocativ singular —
plural —
scălămbăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălămbătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălâmbăietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăietură
  • scălâmbăietura
plural
  • scălâmbăieturi
  • scălâmbăieturile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăieturi
  • scălâmbăieturii
plural
  • scălâmbăieturi
  • scălâmbăieturilor
vocativ singular —
plural —
scălimbăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimbătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scălâmbătură, scălâmbăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Scălâmba + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.