SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei; scălămbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: scălâmbăiére, scălâmbáre s. f.] – V. scălâmbăia.

scălâmbăiere sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-ie~ / V: ~lăm~, ~bare, scălimbare, ~imbăire / Pl: ~ri / E: scălâmbăia] 1 (Pfm) Strâmbare, deformare a unei ființe sau a unor părți ale ale corpului ei Si: (pfm) scălâmbăială (1), scălâmbăitură (1). 2 Grimasă (1). 3 Comportament năzuros, mofturos Si: scălâmbăială (3), scălâmbăitură (3).

SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei: scălâmbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: scălămbăiére, scălâmbáre s. f.] – V. scălâmbăia.

scălămbăiere sf vz scălâmbăiere

scălâmbare sf vz scălâmbăiere

scălimbare sf vz scălâmbăiere

scălimbăire sf vz scălâmbăiere

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălîmbăiere.

SCĂLÎMBĂIÉRE, scălîmbăieri, s. f. (Și în forma scălămbăiere) Faptul de a se scălîmbăia; scălîmbăială. Ce bestii, zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbateci. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. – Variantă: scălămbăiére s. f.

scălâmbăiére (pop., fam.) s. f., g.-d. art. scălâmbăiérii; pl. scălâmbăiéri

scălâmbăiére s. f., g.-d. art. scălâmbăiérii; pl. scălâmbăiéri

SCĂLÂMBĂIÉRE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.

scălîmbăiere s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GRIMASĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ.