SCÂNDURÍȚĂ, scândurile, s. f. (Rar) Scândurea. ◊ Un fel de lopățică la amnarul războiului de țesut, care ajută la înfășurarea pânzei țesute pe sulul de dinainte. – Scândură + suf. -iță.

scânduriță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: scândură + -iță] 1-2 (Trs; Ban; șhp) Scândurică (1-2). 3 (Îe) A rămâne pe ~a goală A deveni complet sărac. 4 (Reg; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig (1)). 5 (Reg; la războiul de țesut) Fiecare dintre brațele vatalelor. 6 (Pop; la războiul de țesut) Lopățică. 7 (Ban) Tocător de carne, de ceapă etc. 8 (Reg; la plug) Policioară. 9 (Reg; la plug) Bulfeu². 10 (Reg; la pereții de lut ai casei) Șipcă¹.

SCÂNDURÍȚĂ, scândurițe, s. f. Scândurea. ♦ Un fel de lopățică la amnarul războiului de țesut, care ajută la înfășurarea pânzei țesute pe sulul de dinainte. – Scândură + suf. -iță.

SCÎNDURÍȚĂ, scîndurițe, s. f. 1. Scîndurea. 2. Lopățică la amnarul războiului de țesut, care se leagă de talpa războiului cu o ață și ajută la învelirea pînzei pe sulul de dinainte. În lungime are o dăltuitură prin care pătrunde o lopățică plină de găuri, care se mai numește și... scînduriță. PAMFILE, I. C. 274.

scânduríță (rar) s. f., g.-d. art. scânduríței; pl. scânduríțe

scânduríță s. f., g.-d. art. scânduríței; pl. scânduríțe

SCÂNDURÍȚĂ s. v. femeiușcă, lopățică, muierușcă, scândurică.

scînduriță s. v. FEMEIUȘCĂ. LOPĂȚICĂ. MUIERUȘCĂ. SCÎNDURICĂ.