scândurică sf [At: COD. VOR. 96 / 6 / V: ~rea / Pl: ~rele / E: scândură + -ică] 1-2 (Șhp) Scândură (1) mică Si: (pop) scândurice (1-2), (reg) scândureană (1-2), scânduriță (1-2), scândurușă (1-2), scânduruță (1-2). 3 (Trs; Dob; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig (1)). 4 (La războiul de țesut; reg) Tălpig (1). 5 (Trs; la războiul de țesut; îf scândurea) Lopățică. 6 (Trs; la jug; mpl) Bulfeu². 7 (Reg) Scândură (28).

SCÂNDURÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la scândură) Lopățică cu care se netezește lutul, tencuiala pe pereți. /scândură + suf. ~ică

scândurea sf vz scândurică

SCÎNDUREÁ, -ÍCĂ, scîndurele și (rar) scîndurici, s. f. Diminutiv al lui scîndură. Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap. C. PETRESCU, Î. II 181. Luai lădița cea de aur... și deschizînd-o, aflai într-însa niște scîndurele vechi. GORJAN, H. IV 138. Cu crîsnicul se mai pescuiește și cu ajutorul tălchigului, care-i făcut din o scîndurică de lemn bortit la capete. ȘEZ. IV 114.

scîndurícă f, pl. rele. Scîndură mică. Maĭ rar -rice.

!scândurícă s. f., g.-d. art. scândurélei; pl. scânduréle, art. scândurélele

scândurícă/scândureá s. f., g.-d. art. scândurélei; pl. scânduréle

SCÂNDURÍCĂ s. (pop.) scândurice, (reg.) scândureană, scândurișcă, scânduriță, scândurușă, scânduruță.

SCÂNDURÍCĂ s. v. bulfeu, cruce, spetează, stinghie.

SCÂNDUREÁ s. v. iapă, lopățică, schimbător, tălpig.

scîndurea s. v. IAPĂ. LOPĂȚICĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

SCÎNDURICĂ s. (pop.) scîndurice, (reg.) scîndureană, scîndurișcă, scînduriță, scîndurușă, scînduruță.

scîndurică s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE.