scurtatura sf [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~ri / E: scurta + atura] 1 Bucata de lemn scurta (1) (shi groasa) (folosita de obicei pentru a bate pe cineva) Si: (pop) retevei (reg) scurtei caravei cotromplete razbici¹ resteu. 2 (Inv; ie) A masura cu o ~ (pe cineva) A bate (100). 3 (Nob) Scurta (8). 4 (Reg) Fashie de lungime redusa dintro suprafatza mai mare de teren agricol Si: (reg) clin trunchi². 5 (Reg) Crestatura facuta la urechea oilor k semn distinctiv. 6 (Rar; dep) Om scund. 7 Carare care urmeaza drumul cel mai scurt (15) intre doua puncte sau pana la o tzinta spatziala data evitand ocolurile caii pricipale.

SCURTATÚRA scurtaturi s. f. 1. Bucata scurta de lemn; retevei. Ieshi shi omul co scurtatura de lemn in mina. SADOVEANU P. S. 111. SHi dupa ce iau luat vazul tragei... care cu ce apuca... fata cu o scurtatura de lemn. CARAGIALE O. I 347. El zvirr! cu o scurtatura in urma noastra. CREANGA A. 42. 2. Poteca ce duce dea dreptul fara ocoluri sau cotituri.

SCURTATÚRA ~i f. 1) Bucata scurta de lemn; retevei. 2) Carare drum ce duce dea dreptul; calea cea mai scurta. A luato pe ~. /a scurta + suf. ~atura

scurtatura f. bata scurta.

scurtatúra f. pl. ĭ. Retevei cĭomag scurt. Fig. Iron. Persoana prea scurta (scunda) V. prajina.

scurtatúra s. f. g.d. art. scurtatúrii; pl. scurtatúri

scurtatúra s. f. g.d. art. scurtatúrii; pl. scurtatúri

SCURTATÚRA s. v. retevei.

SCURTATURA s. retevei (pop.) zburatura (reg.) caravei cotromplete razbici resteu scatoalca scurtei verdete (Olt. shi Ban.) jilavete (prin Transilv. shi Maram.) shui (prin Olt.) shutavei (Transilv. Maram. shi Olt.) shuvei (inv.) shuvete. (A aruncat cu o ~ dupa el.)