scurtatura sf [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~ri / E: scurta + atura] 1 Bucata de lemn scurta (1) (shi groasa) (folosita de obicei pentru a bate pe cineva) Si: (pop) retevei (reg) scurtei caravei cotromplete razbici¹ resteu. 2 (Inv; ie) A masura cu o ~ (pe cineva) A bate (100). 3 (Nob) Scurta (8). 4 (Reg) Fashie de lungime redusa dintro suprafatza mai mare de teren agricol Si: (reg) clin trunchi². 5 (Reg) Crestatura facuta la urechea oilor k semn distinctiv. 6 (Rar; dep) Om scund. 7 Carare care urmeaza drumul cel mai scurt (15) intre doua puncte sau pana la o tzinta spatziala data evitand ocolurile caii pricipale.