12 definiții pentru scrâșnire
- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
Explicative DEX
SCRÂȘNÍRE, scrâșniri, s. f. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei; p. ext. scrâșnet; scrâșnit1. – V. scrâșni.
SCRÂȘNÍRE, scrâșniri, s. f. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei; p. ext. scrâșnet; scrâșnit1. – V. scrâșni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrâșnire sf [At: LB / V: scârș~, (înv) ~nare[1], scrăș~, scărș~, criș~, crâșnire / Pl: ~i / E: scrâșni] 1-3 Scrâșnet (1-3). 4 Cuvânt pronunțat printre dinți Si: (rar) scrâșnit1 (4). 5 (Pex) Supărare (greu stăpânită) Si: (rar) scrâșnit1 (5). corectată
- În original, fără accent; la fel și varianta crâșnire — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crâșnire sf vz scrâșnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scărșnire sf vz scrâșnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârșnire sf vz scrâșnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrășnire sf vz scrâșnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrâșnare sf vz scrâșnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÎȘNÍRE, scrîșniri, s. f. Acțiunea de a scrîșni și rezultatul ei; scrîșnet. Pe șosea lupta a început. Soldații izbesc cu furie, curg înjurăturile, scrîșniri de dinți. SAHIA, N. 44. Scrîșniri de dinți, gemete și țipete de moarte se mai aud. RUSSO, O. 28. ♦ 4 Motiv de ciudă; temere, vaiet. Asta să le fie lor spre groază și scrîșnire, care-s dintr-un sat cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
scrâșníre s. f., g.-d. art. scrâșnírii; pl. scrâșníri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scrâșníre s. f., g.-d. art. scrâșnírii; pl. scrâșníri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
SCRÂȘNÍRE s. 1. v. scrâșnet. 2. v. scârțâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCRÎȘNIRE s. 1. scrîșnet, scrîșnit, scrîșnitură. (~ dinților.) 2. scîrțîială, scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnit. (~ cheii în broască.) erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scrâșnire, scrâșnirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
- Pe șosea lupta a început. Soldații izbesc cu furie, curg înjurăturile, scrîșniri de dinți. SAHIA, N. 44. DLRLC
- Scrîșniri de dinți, gemete și țipete de moarte se mai aud. RUSSO, O. 28. DLRLC
- sinonime: scrâșnet scrâșnit scrâșnitură scârțâială scârțâire scârțâit
-
- Asta să le fie lor spre groază și scrîșnire, care-s dintr-un sat cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 62. DLRLC
-
-
etimologie:
- scrâșni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.