7 definiții pentru scobit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOBÍT1 s. n. Faptul de a (se) scobi. – V. scobi.
SCOBÍT1 s. n. Faptul de a (se) scobi. – V. scobi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
scobit1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ? / E: scobi1] 1-6 Scobire (1-6). 7 (Înv; spc) Sculptat1 (1). 8 (Îs) Mașină de ~ Mașină-unealtă folosită pentru efectuarea de scobituri cu secțiune dreptunghiulară, în piese de lemn, prin intermediul unei dălți cu mișcare principală rectilinie, alternativă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCOBÍT1 s. n. Faptul de a scobi; scobire. Școală pentru scobitul în piatră și într-alte metaluri. GOLESCU, Î. 175.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scobít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scobít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCOBÍT s. v. găurire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOBIT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold.) bortelire. (~ unui material dur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scobitsubstantiv neutru
-
- Școală pentru scobitul în piatră și într-alte metaluri. GOLESCU, Î. 175. DLRLC
-
etimologie:
- scobi DEX '09 DEX '98