7 definitzii pentru scobit (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SCOBÍT1 s. n. Faptul de a (se) scobi. V. scobi.
SCOBÍT1 s. n. Faptul de a (se) scobi. V. scobi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
scobit1 sn [At: BUDAIDELEANU LEX / Pl: ? / E: scobi1] 16 Scobire (16). 7 (Inv; spc) Sculptat1 (1). 8 (Is) Mashina de ~ Mashinaunealta folosita pentru efectuarea de scobituri cu sectziune dreptunghiulara in piese de lemn prin intermediul unei daltzi cu mishcare principala rectilinie alternativa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCOBÍT1 s. n. Faptul de a scobi; scobire. SHcoala pentru scobitul in piatra shi intralte metaluri. GOLESCU I. 175.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
scobít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
scobít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SCOBÍT s. v. gaurire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SCOBIT s. gaurire gaurit perforare perforat perforatzie scobire sfredelire sfredelit strapungere strapuns (reg.) gaunire (Mold.) bortelire. (~ unui material dur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scobitsubstantiv neutru
-
- SHcoala pentru scobitul in piatra shi intralte metaluri. GOLESCU I. 175. DLRLC
-
etimologie:
- scobi DEX '09 DEX '98