19 definiții pentru sclipeț
din care- explicative (13)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sclipeț1 sm [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) ~pet (A și: ~pet), ~păt, ~păț, ~lăpăț, scripăt, scri~ / E: ns cf sclipi] (Bot) 1 (Mpl) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici galbene, întrebuințată în medicină, mai ales ca astringent Si: (reg) sclipeței, scrântitoare, strânsurea, cinci-degete, iarba-faptului (Potentilla ererta). 2 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care crește pe pășunile de munte (Potentilla aurera). 3 (Reg) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 (Reg) Roșuță (Anagallis caerulea). 5 (Îrg) Brânca-ursului (Heracleum sphondylium). 6 (Reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 7 (Trs) Vindecea (Betonica officinalis). 8 (Reg; lpl) Găinuși (Isopyrum thalictroides). 9 (Reg; lpl) Rocoțea (Stellaria graminea).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipeț2 sm vz sclepeț[1]
- Acest cuvânt nu este definit în MDA2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SCLÍPEȚ, sclipeți, s. m. 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu flori mici galbene; crește prin pășuni și prin pădurile de munte (Potentilla silvestris ). 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii sau, rar, albe; crește prin tufișuri, în locuri aride și pietroase (Teucrium Chamaedrys).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipeț m. Tr. Bot. 1. scânteuță; 2. scrintitoare. [Tras din sclipì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipéț m. (d. sclipesc). Trans. Maram. Numele unor plante: scînteiuța (primulacee) și scrîntitoarea. V. sclepț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sclăpăț sm vz sclipeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipăt1 sm vz sclipeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipăț1 sm vz sclipeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipet2 sm vz sclipeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scripăț sm vz sclipeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scripeț1 sm vz sclipeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sclípeț (rar) s. m., pl. sclípeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sclipéț s. m., pl. sclipéți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCLÍPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCLÍPEȚ s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, dumbeț, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCLIPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrîntitoare, strîmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclipeț s. v. BRÎNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÎNTULUI. DUMBEȚ. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sclipeț, sclipețisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). DEX '09 DLRLC
- 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii sau, rar, albe; crește prin tufișuri, în locuri aride și pietroase (Teucrium Chamaedrys). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dumbeț
etimologie:
- DEX '98 DEX '09