schițare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 112 / Pl: ~țări / E: schița] 1 Executare sumară, în câteva trăsături, a unui desen, plan, tablou etc. 2 Redare, transfigurare prin câteva trăsături figurative caracteristice (cu mijloacele artelor plastice sau cu mijloace tehnice). 3 Fixare în linii generale, de bază. 4 Descriere, în scris sau verbal, prin câteva trăsături caracteristice. 5 Apariție în linii incipiente și (încă) generale. 6 Execuție schematică, vagă. 7 Începerea unei acțiuni fără a o duce la capăt.

SCHIȚÁRE, schițări, s. f. Acțiunea de a schița și rezultatul ei; desenare, conturare din cîteva trăsături; caracterizare sumară, prezentare schematică.

SCHIȚÁRE s.f. Acțiunea de a schița și rezultatul ei. [< schița].

schițáre s. f., g.-d. art. schițắrii; pl. schițắri

schițáre s. f., g.-d. art. schițării; pl. schițări

SCHIȚÁRE s. 1. conturare, creionare. (~ unui profil.) 2. trasare. (~ ideilor principale.)

SCHIȚARE s. 1. conturare, creionare. (~ unui profil.) 2. trasare. (~ ideilor principale.)