trasare sf [At: IOANOVICI TEHN. 227 / Pl: ~sari / E: trasa¹] 1 insemnare pe o suprafatza a formei sau a desenului unui obiect al unui plan al unei figuri geometrice Si: trasat² (1). 2 Marcare a unui teren Si: trasat² (2). 3 (Teh) insemnare (pe o piesa bruta) a suprafetzelor de prelucrat Si: trasaj (1) trasat² (3). 4 Indicare a directivelor in vederea unei actziuni sau a unei activitatzi Si: trasat² (4). 5 Surprindere prin cateva trasaturi generale a ceea ce este esentzial intro problema situatzie Si: schitzare trasat² (5). 6 Repartizare a unei sarcini a unei responsabilitatzi unei anumite persoane.

TRASÁRE trasari s. f. Actziunea de a trasa.

TRASÁRE s.f. Actziunea de a trasa shi rezultatul ei; insemnare tragere; trasaj. [< trasa].

trasáre s. f. g.d. art. trasắrii; pl. trasắri

trasáre s. f. g.d. art. trasarii; pl. trasari

TRASÁRE s. 1. ducere tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei actziuni.) 3. v. schitzare. 4. aratare indicare. (~ caii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.)

TRASARE s. 1. ducere tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei actziuni.) 3. schitzare. (~ ideilor principale.) 4. aratare indicare. (~ caii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.)