schitza² sf [At: H III 229 465 / Pl: ~tze / E: ns cf spitza] (Mol) 1 Dans popular asemanator cu polca¹. 2 Melodie dupa care se executa schitza² (1).

schitza¹ sf [At: NEGULICI / Pl: ~tze / E: fr esquisse cf it schizzo] 1 Desen artistic executat rapid dupa un model care fixeaza primele observatzii directe ale autorului (shi care serveshte la realizarea operei definitive). 2 Prima forma executata de obicei in carbune in creion sau in penitza a conceptziei unui tablou a unei sculpturi a unui proiect de arhitectura etc. 3 Desen executat schematic care reprezinta imaginea aproximativa shi adesea simplificata a unui obiect. 4 Reprezentarea sumara in linii generale esentziale a (conceptziei) unei opere scrise a actziunii unei lucrari scrise a unei expuneri a unui plan de actziune a unor aspecte ale realitatzii etc. 5 Lucrare scrisa expunere conceputa in linii generale. 6 Specie sau opera literara apartzinand genului epic de dimensiuni mai reduse decat nuvela in care se prezinta un episod caracteristic din viatza unuia sau mai multor personaje din realitatea sociala etc. 7 Gest atitudine mishcare a cuiva abia sugerata nedusa pana la capat.

SCHÍTZA schitze s. f. 1. Desen sau sculptura in care autorul contureaza in linii mari shi caracteristice un subiect care il preocupa. Profesorul Alexandru Oprish petrecuse in fiecare vara o luna la fatza locului cu aparatul fotografic shi blocul de schitze. C. PETRESCU R. DR. 120. ♦ Plan initzial shi sumar al unei opere literare sau shtiintzifice; schema. Schitza unui discurs. ♦ Lucrare care cuprinde o privire generala asupra unui anumit subiect. Asta e o schitza asupra originii shi a limbii tziganilor. NEGRUZZI S. I 223. 2. Compozitzie literara de proportzii mai mici decit nuvela in care se reda o intimplare scurta shi simpla caracteristica pentru un individ sau pentru viatza sociala. Caragiale este poet dramatic pina shi in cea mai sumara dintre schitzele lui. VIANU A. P. 135. «Momente shi schitze» [titlu]. CARAGIALE.

SCHÍTZA s.f. 1. Desen sumar reprezentand aproximativ conturul shi trasaturile specifice ale unui obiectiv. ♦ Desen executat repede dupa o harta sau dupa natura in scopul redarii detaliilor topografice ale unei portziuni de teren. ♦ Prima conceptzie inca nefinisata a unei lucrari; schema. 2. Specie literara in proza in care se povesteshte o intamplare scurta shi simpla. [< it. schizzo].

SCHÍTZA s. f. 1. desen sumar reprezentand aproximativ conturul shi trasaturile specifice ale unui obiect. 1. desen executat repede dupa o harta sau dupa natura in scopul redarii detaliilor topografice ale unei portziuni de teren. 2. reprezentare sumara in linii generale a (conceptziei) unei lucrari scrise a unui plan de actziune etc. 3. specie literara epica in proza in care se povesteshte o intamplare scurta shi simpla. 4. gest atitudine mishcare abia sugerata. (< it. schizzo)

SCHÍTZA ~e f. 1) Plan redus care contzine o viziune de ansamblu asupra unei lucrari; schema. 2) Varianta initziala a unei lucrari artistice sau shtiintzifice; ciorna; concept. 3) Creatzie literara epica in proza care reda o intamplare scurta. /<fr. esquisse

schitza f. 1. primele linii ale unui desen; 2. primul model al unei opere de sculptura; 3. fig. prima idee a unei opere.

schitza f. Mold. spitza: cu o schitza din portitza POP. [Rostire dialectala din spitza].

1) schítza f. pl. e (fr. esquisse d. it. schizzo). Schema desemn rapid redus la citeva trasaturĭ: a arunca o schitza pe hirtie. Primu plan al uneĭ opere in pictura saŭ sculptura. Plan redus al uneĭ opere: schitza unuĭ romantz.

schítza s. f. g.d. art. schítzei; pl. schítze

schítza s. f. g.d. art. schítzei; pl. schítze

SCHÍTZA s. 1. (ARTE PLAST.) crochiu. (O ~ in carbune.) 2. bruion ciorna concept. (~ unei piese de teatru.) 3. plan schema (inv.) chip izvod. (~ a unei case.)

SCHITZA s. 1. (ARTE PLAST.) crochiu. (O ~ in carbune.) 2. bruion ciorna concept. (~ unei piese de teatru.)

SCHITZA s. plan schema (inv.) chip izvod. (~ a unei case.)

schítza (tze) s. f. Reprezentare sumara. It. schizzo (Candrea). Der. schitza vb. din it. schizzare.

SCHITZA (de la a schitza < it. schizzare) Specie a genului epic in proza caracterizata prin numarul redus de personaje limitarea actziunii la un episod din viatza unuia sau mai multor personaje shi prin simplitatea intrigii. Publicata in periodice shi ziare datorita intinderii ei reduse inspirata din realitate caracterizinduse prin ton publicistic schitza apare k un produs al presei k shi pamfletul shi reportajul. Cele mai multe din Momentele lui Caragiale au fost publicate in presa vremii shi in periodice k Moftul roman shi dupa aceea au aparut in volum (Momente schitze amintiri). Schitzele sint accesibile maselor largi de cititori shi joaca un rol insemnat in dezvoltarea gustului pentru literatura. In schitza arta scriitorului consta in puterea de observatzie shi in iscusintza de a alege din realitate manifestari care o caracterizeaza mai patrunzator. Inventzia artistica in schitza este foarte concentrata iar compozitzia este realizata dupa unele norme intrate in traditzie: un cadru restrins o actziune ce se desfashoara intrun ritm viu cu putzine amanunte insa semnificative shi cu un deznodamint neashteptat surprinzator. Ex. „E inca intuneric. Pamintul e jilav de roua shi brazdele rasturnate in ajun de catre fierul plugului miroase a proaspat. In vazduh o ratza salbateca zboara furishinduse macaind speriata k alungata de glontzi. Pe o gramada de coceni plugarul ramas peste noapte in cimp doarme invelit cu nishte saci; shi mai incolo boulenii treji Duman shi Joian cumintzi cu giturile intinse ashteptind jugul. Dar departe in sus incep sa cinte cocoshii caci zorile prind sa mijeasca...” (EMIL GIRLEANU Tovarashii)