SCHITZA (de la a schitza < it. schizzare) Specie a genului epic in proza caracterizata prin numarul redus de personaje limitarea actziunii la un episod din viatza unuia sau mai multor personaje shi prin simplitatea intrigii. Publicata in periodice shi ziare datorita intinderii ei reduse inspirata din realitate caracterizinduse prin ton publicistic schitza apare k un produs al presei k shi pamfletul shi reportajul. Cele mai multe din Momentele lui Caragiale au fost publicate in presa vremii shi in periodice k Moftul roman shi dupa aceea au aparut in volum (Momente schitze amintiri). Schitzele sint accesibile maselor largi de cititori shi joaca un rol insemnat in dezvoltarea gustului pentru literatura. In schitza arta scriitorului consta in puterea de observatzie shi in iscusintza de a alege din realitate manifestari care o caracterizeaza mai patrunzator. Inventzia artistica in schitza este foarte concentrata iar compozitzia este realizata dupa unele norme intrate in traditzie: un cadru restrins o actziune ce se desfashoara intrun ritm viu cu putzine amanunte insa semnificative shi cu un deznodamint neashteptat surprinzator. Ex. „E inca intuneric. Pamintul e jilav de roua shi brazdele rasturnate in ajun de catre fierul plugului miroase a proaspat. In vazduh o ratza salbateca zboara furishinduse macaind speriata k alungata de glontzi. Pe o gramada de coceni plugarul ramas peste noapte in cimp doarme invelit cu nishte saci; shi mai incolo boulenii treji Duman shi Joian cumintzi cu giturile intinse ashteptind jugul. Dar departe in sus incep sa cinte cocoshii caci zorile prind sa mijeasca...” (EMIL GIRLEANU Tovarashii)