15 definitzii pentru schismatic
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SCHISMÁTIC A schismatici ce adj. (Adesea substantivat) Care sa separat de comunitatea unei biserici care nu mai recunoashte autoritatea unei biserici. Din fr. schismatique lat. schismaticus.
SCHISMÁTIC A schismatici ce adj. (Adesea substantivat) Care sa separat de comunitatea unei biserici care nu mai recunoashte autoritatea unei biserici. Din fr. schismatique lat. schismaticus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de thiess
- actziuni
schismatic ~a a [At: GCR I 329/26 / V: (inv) schim~ ~izm~ shis~ shis~ / Pl: ~ici ~e / E: ngr σχισματικός lat schismaticus fr schismatique] 1 Care sa separat formal de comunitatea religioasa creshtina careia i apartzine. 2 Care nu mai recunoashte autoritatea unei biserici creshtine. 3 (Pgn) Separat de un grup de persoane pana atunci unite din cauza deosebirilor de pareri a neintzelegerilor pe chestiuni de principiu etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCHISMÁTIC A schismatici e adj. (Adesea substantivat) (Persoana) care sa desfacut de comunitatea unei biserici. Bine nu intru in cercetare cine e renegat sau eretic politic sau schismatic. GHICA A. 793.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCHISMÁTIC A adj. s.m. shi f. (Persoana) care sa separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCHISMÁTIC A adj. s. m. f. (cel) care sa separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus fr. schismatique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
SCHISMÁTIC ~k (~ci ~ce) shi substantival Care a efectuat o schisma; care sa detashat printro schisma. /<ngr. shismatikós lat. schismaticus fr. schismatique
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
schismatic a. shi m. care se afla in schisma.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
schizmatic ~a a vz schismatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
shimatic ~a a vz schismatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
shismatic ~a a vz schismatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* schizmátic a adj. (vgr. shismatikós). Care e in schizma disident maĭ ales in religĭune Subst. Un schizmatic.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
schismátic adj. m. pl. schismátici; f. schismática pl. schismátice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
schismátic adj. m. pl. schismátici; f. sg. schismática pl. schismátice
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SCHISMÁTIC s. adj. v. eretic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SCHISMATIC s. adj. (BIS.) eretic (pop.) necredincios pagin (inv. shi reg.) spurcat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
schismatic, schismaticaadjectiv
- 1. Care sa separat de comunitatea unei biserici care nu mai recunoashte autoritatea unei biserici. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: eretic
- Bine nu intru in cercetare cine e renegat sau eretic politic sau schismatic. GHICA A. 793. DLRLC
-
etimologie:
- schismatique DEX '09 DEX '98 DN
- schismaticus DEX '09 DEX '98 MDN '00