opțiuni
  • info

16 definiții pentru schimnici / schivnici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnicí vb. IV] – Din schimnic.

schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: schivinisi — LauraGellner

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.

A SCHIMNICÍ ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic

A SE SCHIMNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic

SCHIVNICÍ vb. IV v. schimnici.

schivinisi[1] v vz schimnici

  1. În definiția principală, această variantă are forma: schivnisi — LauraGellner

schivnici v vz schimnici

2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!schimnicí/schivnicí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicéște/se schivnicéște, imperf. 3 sg. se schimniceá/ se schivniceá; conj. prez. 3 să se schimniceáscă/să se schivniceáscă

schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimniceáscă

!schivnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă schivnicesc, 3 sg. se schivnicește, imperf. 1 sg. mă schivniceam; conj. prez. 1 sg. să mă schivnicesc, 3 să se schivnicească; imper. 2 sg. afirm. schivnicește-te; ger. schivnicindu-mă

schivnicí v. schimnicí

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.

SCHIMNICI vb. a (se) pustnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)

Intrare: schimnici / schivnici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimnici
  • schimnicire
  • schimnicit
  • schimnicitu‑
  • schimnicind
  • schimnicindu‑
 singular plural
  • schimnicește
  • schimniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimnicesc
 (să)
  • schimnicesc
  • schimniceam
  • schimnicii
  • schimnicisem
a II-a (tu)
  • schimnicești
 (să)
  • schimnicești
  • schimniceai
  • schimniciși
  • schimniciseși
a III-a (el, ea)
  • schimnicește
 (să)
  • schimnicească
  • schimnicea
  • schimnici
  • schimnicise
plural I (noi)
  • schimnicim
 (să)
  • schimnicim
  • schimniceam
  • schimnicirăm
  • schimniciserăm
  • schimnicisem
a II-a (voi)
  • schimniciți
 (să)
  • schimniciți
  • schimniceați
  • schimnicirăți
  • schimniciserăți
  • schimniciseți
a III-a (ei, ele)
  • schimnicesc
 (să)
  • schimnicească
  • schimniceau
  • schimniciră
  • schimniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schivnici
  • schivnicire
  • schivnicit
  • schivnicitu‑
  • schivnicind
  • schivnicindu‑
 singular plural
  • schivnicește
  • schivniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schivnicesc
 (să)
  • schivnicesc
  • schivniceam
  • schivnicii
  • schivnicisem
a II-a (tu)
  • schivnicești
 (să)
  • schivnicești
  • schivniceai
  • schivniciși
  • schivniciseși
a III-a (el, ea)
  • schivnicește
 (să)
  • schivnicească
  • schivnicea
  • schivnici
  • schivnicise
plural I (noi)
  • schivnicim
 (să)
  • schivnicim
  • schivniceam
  • schivnicirăm
  • schivniciserăm
  • schivnicisem
a II-a (voi)
  • schivniciți
 (să)
  • schivniciți
  • schivniceați
  • schivnicirăți
  • schivniciserăți
  • schivniciseți
a III-a (ei, ele)
  • schivnicesc
 (să)
  • schivnicească
  • schivniceau
  • schivniciră
  • schivniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schimnici, schimnicesc / schivnici, schivnicescverb

  • 1. A se face schimnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pustelnici pustnici sihăstri
    • format_quote Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37. DLRLC
etimologie:
  • schimnic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.