8 definiții pentru schelălăitură

Explicative DEX

schelălăitu sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 49 / P: ~lă-i~ / V: (înv) schil~, (reg) ~litură, scherlăit~, scher~ / Pl: ~ri / E: schelălăi + -tură] 1-3 Schelălăială (1-3).

schelăitu[1] sf vz schelălăitură

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scherlăitu sf vz schelălăitură

scherlălăitu sf vz schelălăitură

schilălăitu sf vz schelălăitură

Ortografice DOOM

schelălăitúră s. f., pl. schelălăitúri

Relaționale

SCHELĂLĂITÚRĂ s. v. chelălăit.

SCHELĂLĂITU s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: schelălăitură
schelălăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăitu
  • schelălăitura
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăituri
  • schelălăiturii
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schelălăitu, schelălăiturisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.