SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau scandinavilor (1), privitor la Scandinavia ori la scandinavi. – Din fr. scandinave.

scandinav, ~ă [At: GENILIE, G. 16/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr scandinave] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Scandinaviei sau este originară de acolo. 3-4 a Care aparține Scandinaviei sau scandinavilor (1) Si: scandinavic (1-2). 5-6 a Privitor la Scandinavia sau la scandinavi (1) Si: scandinavic (3-4). 7 a Originar din Scandinavia Si: scandinavic (5). 8-9 a Specific Scandinaviei sau sandinavilor (1) Si: scandinavic (6-7).

SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau populațiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populațiile ei. – Din fr. scandinave.

SCANDINÁV¹, -Ă, scandinavi, -e, adj. Care este propriu scandinavilor, care aparține scandinavilor; care este originar sau vine din țările scandinave.

SCANDINÁV, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Scandinavia. ◊ (s. f. pl.) limbi actuale din ramura nordică a limbilor germanice. (< fr. scandinave)

SCANDINÁV¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Scandinaviei (Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca) sau populației ei. /<fr. scandinave

Scandinav a. State scandinave, nume dat Suediei, Norvegiei și Danemarcei.

* Scandináv, -ă s. Locuitor din Scandinavia. Adj. Statele scandinave (Suedia și Norvegia, ĭar, după limbă, și Danemarca).

scandináv adj. m., s. m., pl. scandinávi; adj. f., s. f. scandinávă, pl. scandináve

scandináv s. m., adj. m., pl. scandinávi; f. sg. scandinávă, g.-d. art. scandinávei, pl. scandináve

SCANDINÁV adj. scandinavic. (Populații ~.)

SCANDINAV adj. scandinavic. (Populații ~.)

SCANDINAVIA, Peninsula Scandinavă, peninsulă în NV Europei, între Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Norvegiei și Oc. Arctic. Delimitată de uscat printr-o linie care unește G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km² (cea mai mare peninsulă a Europei). Țărmurile de V și de N sunt înalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S și de E sunt joase. Partea de V este ocupată de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se întind paralel cu țărmul. În S se află o câmpie și pod. Småland. Urme bine păstrare ale glaciației cuaternare. Climă subpolară în N, umedă și moderată în V, și temperată în rest, cu caractere continentale în E. Rețea hidrografică bogată cu râuri scurte, dar cu debit bogat și cădere mare. Numeroase lacuri tectonice și glaciare. Ghețari în zona înaltă. Păduri de conifere, în SV în amestec cu foioase; în N (Laponia) vegetație de tundră. În S. se află Suedia, Norvegia și o parte din Finlanda.