SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau scandinavilor (1), privitor la Scandinavia ori la scandinavi. – Din fr. scandinave.

scandinav, ~ă [At: GENILIE, G. 16/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr scandinave] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Scandinaviei sau este originară de acolo. 3-4 a Care aparține Scandinaviei sau scandinavilor (1) Si: scandinavic (1-2). 5-6 a Privitor la Scandinavia sau la scandinavi (1) Si: scandinavic (3-4). 7 a Originar din Scandinavia Si: scandinavic (5). 8-9 a Specific Scandinaviei sau sandinavilor (1) Si: scandinavic (6-7).

SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau populațiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populațiile ei. – Din fr. scandinave.

SCANDINÁV², -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populațiile de bază ale țărilor scandinave.

SCANDINÁV, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Scandinavia. ◊ (s. f. pl.) limbi actuale din ramura nordică a limbilor germanice. (< fr. scandinave)

SCANDINÁV² ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a Scandinaviei sau este originară din Scandinavia. /<fr. scandinave

Scandinav a. State scandinave, nume dat Suediei, Norvegiei și Danemarcei.

* Scandináv, -ă s. Locuitor din Scandinavia. Adj. Statele scandinave (Suedia și Norvegia, ĭar, după limbă, și Danemarca).

scandináv adj. m., s. m., pl. scandinávi; adj. f., s. f. scandinávă, pl. scandináve

scandináv s. m., adj. m., pl. scandinávi; f. sg. scandinávă, g.-d. art. scandinávei, pl. scandináve