saritura sf [At: AR (1830) 7¹/25 / Pl: ~ri / E: sari² + tura] 1 Mishcare prin care fiintzele se desprind brusc de la pamant (sau de pe un punct de sprijin) avantanduse in sus shi revenind in acelashi loc sau deplasanduse Si: salt² (1) (irg) saltatura (1) (inv) saltare (1) (reg) saitoc (1) saltat¹ (1). 2 Mishcare de deplasare brusca in zbor Si: salt² (2) (reg) saitoc (2). 3 (Reg; is) ~ri de inima Palpitatzii. 4 (Rar; ie) A da o ~ A merge undeva in graba. 5 (Spc; adesea cu determinari care arata felul sau instrumentul ajutator) Desprindere temporara a unui sportiv de pe sol de pe un punct de sprijin de pe o instalatzie etc. in inaltzime in jos sau in lungime k urmare a unei mishcari brushte de pe loc sau cu elan. 6 (Spc; lpl) Ramura a atletismului a natatziei a schiului etc. in care are loc o asemenea saritura (5). 7 (Fig; rar) Schimbare oscilatzie brusca. 8 (Is) ~ de vant Schimbare brusca a directziei vantului intalnita de obicei in timpul cicloanelor. 9 (Fig) Trecere brusca de la o idee la alta de la o etapa o faza etc. la alta. 10 (Fig; inv) Promovare rapida considerabila intro functzie. 11 (Reg) Spatziu strabatut printro saritura (1). 12 (Reg; pex) Distantza mica (intre doua puncte in spatziu). 13 Deplasare prin salt² (1) sau prin escaladare peste un obstacol sau peste ceva care se intrepune Si: (reg) sarire (4). 14 (Reg; shics dea ~ra ~ra caprei) (Dea) capra (23). 15 (Fig) Trecere cu vederea (involuntara sau conshtienta) a unor elemente intrun ansamblu Vz omisiune. 16 Ridicare brusca in picioare. 17 Schimbare rapida a pozitziei corpului din pozitzia orizontala in cea verticala. 18 (Inv) Atac rapid impotriva cuiva sau a ceva. 19 (Trs; Ban) Cascada (1). 20 (Trs; Mar; spc) Cadere a apei la moara (din scoc pe cupele rotzii).

SARITÚRA sarituri s. f. 1. Rezultatul actziunii de a sari; salt. Daca calul nu facea o saritura la o parte lupul infigea ghearele intrinsa [in fata]. ISPIRESCU L. 14. Fac vro doua sarituri mai potrivite ma azvirl peste gard... shimi pierd urma. CREANGA A. 50. Din o saritura i jos de pe prispa. SHEZ. III 179. ♦ Omisiune (de litere de pagini) trecere cu vederea. 2. Spatziu cuprins printrun salt; distantza mica. Cozonac Clopotarul se prinse sa fie shi sluga la popa fiind casa lui numai de o saritura de aici. SLAVICI O. I 65.

SARITÚRA ~i f. 1) Desprindere brusca a unui corp din pozitzia initziala shi deplasare intro anumita directzie; salt. ~ inainte. ~ in sus. 2) Distantza acoperita de cineva in urma unei asemenea mishcari. 3) mai ales la pl. Proba sportiva bazata pe aceasta mishcare. ~i in lungime. ~ cu parashuta. 4) Trecere peste ceva incalcand succesiunea fireasca a lucrurilor. /a sari + suf. ~tura

saritura f. actziunea shi efectul de a sari: sariturile calului.

saritúra f. pl. ĭ. Rezultatu saririĭ: leu din doŭa sariturĭ ajunse la prada. Loc sarit (trecut cu vederea) la scris: in aceasta cartes o multzime de sariturĭ.

saritúra s. f. g.d. art. saritúrii; pl. saritúri

saritúra s. f. g.d. art. saritúrii; pl. saritúri

SARITÚRA s. 1. salt saltatura (pop.) sarita (reg.) saitoc zburdatura (inv.) saltare. (Dintro ~.) 2. hop salt. (~ peste o groapa.) 3. v. omisiune.

SARITÚRA s. v. cascada cataracta cadere de apa.

SARITURA s. 1. salt saltatura (pop.) sarita (reg.) saitoc zburdatura (inv.) saltare. (Dintro ~.) 2. hop salt. (~ peste o groapa.) 3. omisiune. (Sa completam ~ din text.)

saritura s. v. CASCADA. CATARACTA. CADERE DE APA.

SARITURA. Subst. Saritura sarit saltatura saltare salt; zburdatura. Saritura in inaltzime; saritura in lungime; triplusalt; salt mortal; salt acrobatic; saritura peste cap tumba; plonjon plonjare plonjeu; voltija. Detenta; elan elansare (livr.) avint avintare zbor. Cabrare cabraj. inaltzare ridicare. SHtacheta. Saritor. Adj. Saritor saltaretz saltator (rar). Vb. A sari a (se) salta a face un salt; a sari in sus; a sari in jos. A plonja. A se inaltza a se ridica a se avinta ashi face vint ashi lua avint a se elansa (frantzuzism). A se cabra. A sari peste shtacheta. Adv. In salturi. V. mishcare sport.