SARITÚRA sarituri s. f. 1. Rezultatul actziunii de a sari; salt. Daca calul nu facea o saritura la o parte lupul infigea ghearele intrinsa [in fata]. ISPIRESCU L. 14. Fac vro doua sarituri mai potrivite ma azvirl peste gard... shimi pierd urma. CREANGA A. 50. Din o saritura i jos de pe prispa. SHEZ. III 179. ♦ Omisiune (de litere de pagini) trecere cu vederea. 2. Spatziu cuprins printrun salt; distantza mica. Cozonac Clopotarul se prinse sa fie shi sluga la popa fiind casa lui numai de o saritura de aici. SLAVICI O. I 65.