salvare sf [At: ARISTIA, PLUT. 174/4 / Pl: ~vări / E: salva] 1 (Adesea prin lărgirea sensului și figurat) Scoatere dintr-o situație critică Si: (asr) mântuință, (îvp) mântuire, (înv) selamet. 2 (Spc) Dezrobire (2). 3 (Ccr) Ceea ce salvează pe cineva sau ceva. 4 (Îla) De ~ Care servește pentru a salva. 5 Instituție medicală care acordă primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de o intervenție medicală urgentă. 6 Vehicul special care transportă accidentați sau bolnavi la un spital (de urgență) Si: ambulanță (1).

SALVÁRE, salvări, s. f. Acțiunea de a (se) salva; (concretizat) mijloc prin care se salvează. Domnule secretar, a venit, în sfîrșit, și pentru noi o salvare. DEMETRIUS, C. 27. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită. REBREANU, R. I 241. ◊ Loc. adj. De salvare = care salvează, cu ajutorul căruia se salvează. O avere frumoasă făcuse, pe vremuri, cu vasul lui de salvare «Union»... Bătrînul maltez fusese odinioară groaza societăților de salvare. BART, E. 30. Deasupra patului, într-o nișă, o scară de frînghie – mijloc de salvare în caz de incendiu. id. S. m. 41. ◊ Scîndură de salvare = scîndură cu ajutorul căreia se poate salva un naufragiat. (Fig.) Fata nu înțelegea totul, dar vedea că i se întinde o scîndură de salvare de către o mînă binevoitoare. BART, E. 358. Colac de salvare v. colac (II 1). ♦ Serviciu medical destinat să dea primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de ajutor medical urgent. ♦ Vehicul special amenajat care transportă accidentații sau bolnavii la o instituție spitalicească.

SALVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, ființă, circumstanță salvatoare. 2. Serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor în stare foarte gravă. ♦ Camionetă, mașină special amenajată pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. [< salva].

SALVÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) salva; ființă, circumstanță salvatoare. 2. serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor. 3. camionetă pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. (< salva)

SALVÁRE ~ări f. 1) v. A SALVA. 2) Serviciu medical de urgență. 3) Mijloc de transport special amenajat, care servește la acordarea ajutorului medical de urgență; ambulanță. [G.-D. salvării] /v. a salva

salvare f. mântuire.

* salváre f. (d. a salva). Acțiunea de a salva, mîntuire: salvarea unor naufragiațĭ. Instituțiune medicală de venit în ajutor la accidente: o ambulanță a Salvăriĭ. Agențiĭ acesteĭ instituțiuni: vina Salvarea.

dispensár-staționár-salváre s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.” Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)

salváre s. f., g.-d. art. salvắrii; pl. salvắri

salváre s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

SALVÁRE s. 1. v. scăpare. 2. v. ambulanță. 3. v. eliberare. 4. v. mântuire.

SALVARE s. 1. scăpare, (astăzi rar) mîntuință, (pop.) izbăvire, mîntuire, (înv.) izbavă, salut, selamet. (Și-a găsit ~ prin fugă.) 2. (concr.) ambulanță, autosanitară, sanitară. (A sosit ~ pentru a duce accidentatul la spital.) 3. eliberare, liberare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 4. (BIS.) izbăvire, mîntuire, (livr.) redempțiune, (înv.) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)

SALVARE. Subst. Salvare, scăpare, izbăvire (pop.), mîntuire (pop.), mîntuință (înv.), redempțiune (rar). Supraviețuire. Ieșire (fig.), soluție. Eliberare, dezrobire, descătușare, slobozire (pop.). Apărare, salvgardare (livr.), ocrotire, protejare. Ocrotirea sănătății; ocrotirea naturii. Echipă de salvare. Colac (centură) de salvare. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor, mesia; eliberator. Adj. Izbăvit (pop.), mîntuit (pop.), dezrobit, descătușat. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor; eliberator, dezrobitor. Vb. A (se) salva, a scăpa, a (se) izbăvi (pop.), a (se) mîntui (pop.); a găsi o salvare (o scăpare), a ieși cu bine (din ceva), a scăpa ca prin farmec; a scăpa ca prin urechile acului, a scăpa din gura lupului, a scăpa ca pe mîneca cămășii, a scăpa ieftin, a scăpa cu fața curată; a scăpa de belea, a ieși la liman. A rămîne în viață, a scăpa cu viață, a (se) salva de la moarte, a supraviețui. A (se) elibera, a (se) descătușa (fig.), a (se) dezrobi, a slobozi, a pune în libertate. A apăra, a salvgarda (livr.), a ocroti, a proteja. Adv. În afară de orice pericol; în siguranță. V. apărare, libertate, ocrotire, pază, siguranță.

VESTĂ DE SALVARE mijloc de supraviețuire în caz de amerizare, putând fi confecționată din plută sau din cauciuc (acționată pneumatic de butelii cu CO₂). Vesta de salvare este utilizată și de parașutiști pentru lansările pe apă.

ARMATA SALVĂRII (în engl. SALVATION ARMY [səlveíʃn a:mi]) organizație fondată la Londra în 1865 cu scopul răspîndirii creștinismului, mai ales prin acțiuni de caritate. Are o organizare cvasimilitară și poartă o uniformă caracteristică. Cuprinde c. 3 mil. de persoane din 83 de țări.

FRONTUL SALVĂRII NAȚIONALE (F.S.N.) 1. Organism al puterii de stat constituit, la București, în 22 dec. 1989, ca urmare a evenimentelor revoluționare din 16-22 dec., având drept scop „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”. Hotărând dizolvarea tuturor structurilor de putere ale fostului regim dictatorial, întreaga putere de stat a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale (C. f. S. n.), în care au fost desemnați, provizoriu, ca membri (fără consultarea prealabilă a unora dintre aceștia) Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tökés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușă, general Victor Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, căpitan Mihai Lupoi, Ion Iliescu ș.a. În teritoriu, se hotărăște constituirea de consilii județene, municipale, orășenești și comunale ale F.S.N. Platforma-program a F.S.N. cuprindea deziderate ca: abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat; elaborarea unei noi Constituții; respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale; restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței ș.a. La 26 dec., a fost ales în funcția de președinte Ion Iliescu care a numit în calitate de prim-min. al României, până la Alegeri, pe Petre Roman. La începutul anului 1990, societatea românească, marcată de cele patru decenii și jumătate de dictatură comunistă, a traversat în câteva rânduri (12 ian., 23 ian., 28-29 ian., 18 febr. 1990 ș.a.) puternice crize politice, succesiunea evenimentelor devenind deosebit de rapidă și densă. La 23 ian. C. f. S. n. hotărăște participarea F.S.N. (care în febr. se constituie în partid politic) la alegeri, în contextul deținerii puterii politico-legislative, ceea ce a provocat protestul unor partide. Reprezentanții partidelor politice și cei ai C. f. S. n. cad de acord asupra constituirii Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (C.P.U.N.), format prin restructurarea C. f. S. n. și reprezentare egală, cu câte trei membri, a partidelor constituite până la acea dată (50% din totalul membrilor C.P.U.N.). 2. Partid politic creat în febr. 1990, la București, care s-a autodefinit „formațiune politică democratică, de largă cuprindere socială, ce urmărește transformarea societății românești pe baza valorilor democrației, libertății și demnității”. Președinte: Ion Iliescu (din apr. 1990; în urma alegerilor din 20 ami 1990, candidând din partea F.S.N., este ales președinte al României); Petre Roman, lider național (din mart. 1991) și președinte al F.S.N. (din apr. 1992). În condițiile existenței, în partid, a unor acute divergențe privind căile de trecere a României la economia de piață și a instituirii statului de drept, F.S.N. se scindează în partidele: Frontul Salvării Naționale (din mai 1993, Partidul Democrat-F.S.N.) și Frontul Democrat al Salvării Naționale (din iul. 1993, Partidul Democrației Sociale din România – P.D.S.R.).

INITIUM EST SALUTIS NOTITIA PECATI (lat.) recunoașterea greșelii este începutul salvării – Seneca, „Epistulae”, 28.

SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) să fie legea supremă – Principiu fundamental de drept public roman.

UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singură salvare pentru cei învinși: să nu spere în nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Îndemn adresat de Enea luptătorilor săi în ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.

a chema salvarea expr. (glum., friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu creion de alaun.