safi [At: IORGA S. D. XVI 20 / V: safit / E: tc safi] (Inv) 1 ai Curat (7). 2 ai Pur². 3 ai Net. 4 av Numai.

SAFÍ adj. invar. (Invechit shi popular in imbinare cu «numai» intarinduse reciproc) Curat pur adevarat; sadea. Un cazan plin numai safi cu galbeni de aur. PAMFILE M. R. I 98. Gasira venitzi in petzit la imparat numai safi fii de imparatzi. I. CR. III 203.

SAFÍ adj. invar. (Inv. shi reg. precedat de „numai”) Curat pur adevarat. Un cazan plin numai safi cu galbeni de aur (PAMFILE). Tc. safi.

safit av vz safi

SAFÍ adj. v. curat nativ neamestecat pur.

safi adj. v. CURAT. NATIV. NEAMESTECAT. PUR.

SAFI (ASHFῙ) orash in V Marocului port la Oc. Atlantic situat la 137 km NV de Marrakech; 262 mii loc. (1994). SHantier naval. Ind. chimica (ingrashaminte fosfatice) a cimentului textila shi alim. (conserve de peshte). Piatza agricola. Exporta fosfatzi shi conserve de sardine. Ruinele fortaretzei portugheze (sec. 16); Moschee (sec. 17). Veche ashezare S. a fost ocupat de cartaginezi shi numit Ashfῑ apoi de romani shi musulmani. Istoricul arab Ibn Khaldūn mentzioneaza existentza unei fortaretze (ribāt) la S. in sec. 13. Stapanit de portughezi intre anii 1508 shi 1541 care au construit aici o fortareatza a fost preluat de sherifii dinastiei Sa’adite (sec. 1617) iar in sec. 17 a intrat in componentza sultanatului condus de dinastia Alaouita.