13 definitzii pentru nativ
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
NATÍV A nativi e adj. 1. (Despre insushiri) innascut natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente mai ales despre metale) Care se gaseshte in zacamintele din scoartza pamantului in stare pura necombinata cu alte substantze. Din lat. nativus fr. natif germ. nativ.
NATÍV A nativi e adj. 1. (Despre insushiri) innascut natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente mai ales despre metale) Care se gaseshte in zacamintele din scoartza pamantului in stare pura necombinata cu alte substantze. Din lat. nativus fr. natif germ. nativ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de cornel
- actziuni
nativ ~a [At: J. CIHAC I. N. 405/21 / Pl: ~i ~e / E: lat nativus fr natif ger nativ] 1 a (Chm; d. elemente) Care se gaseshte in natura in stare pura neamestecat cu alte substantze. 2 a (D. insushirile oamenilor) Din nashtere Si: innascut. 3 a (D. insushirile oamenilor) Firesc. 4 (D. oameni) Nascut in locul despre care se vorbeshte. 5 smf (Rar) Bashtinash. 6 (Ivr; d. locuri) Natal (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NATÍV A nativi e adj. 1. Din nashtere innascut; natural firesc. Catalin era fermecator la vorba avea o ushurintza rara sa traduca gindurile in imagini... shi o patrundere nativa a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 44. 2.(Mai ales despre metale) Care se gaseshte in zacamintele din scoartza pamintului necombinat cu alte substantze; pur. Cuprul se gaseshte in natura in stare nativa sau sub forma de combinatzii chimice. ▭ Intro regiune mai laturasha... a gasit un obiect de arama nativa. ODOBESCU S. II 422.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NATÍV A adj. 1. Innascut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se gaseshte (liber) in natura necombinat cu alte substantze; pur. [Cf. fr. natif lat. nativus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NATÍV A I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se gaseshte (liber) in natura necombinat cu alte substantze; pur 2. innascut; natural. II. adj. s. m. (cel) nascut in originar din; indigen. (< lat. nativus fr. natif germ. nativ)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
NATÍV ~a (~i ~e) 1) Care apartzine cuiva din nashtere; innascut. 2) (despre metale shi unele minerale) Care se gaseshte in natura in stare pura; care nu este combinat cu alte substantze. Aur ~. /<lat. nativus fr. natif germ. nativ
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
nativ a. 1. din nashtere: calitatzi native; 2. se zice de metalele gasite in pamant in stare pura: aur nativ.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* natív a adj. (lat. nativus d. natus nascut. V. naiv). Natural adus din nashtere: virtute nativa. Asha cum se afla in natura vorbind de metale shi minerale: auru nativ se gaseshte in forma de pepite.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!nativ adj. m. s. m. pl. nativi; adj. f. s. f. nativa pl. native
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de gall
- actziuni
natív adj. m. pl. natívi; f. natíva pl. natíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
natív adj. m. pl. natívi; f. sg. natíva pl. natíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
NATÍV adj. 1. v. innascut. 2. curat neamestecat pur (inv. shi reg.) safi (Transilv. shi Bucov.) prisnic (inv.) prisne (fig.) virgin. (Aur ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
NATIV adj. 1. innascut natural (inv.) naturalnic. (Daruri insushiri ~.) 2. curat neamestecat pur (inv. shi reg.) safi (Transilv. shi Bucov.) prisnic (inv.) prisne (fig.) virgin. (Aur ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nativ, nativaadjectiv
-
- Catalin era fermecator la vorba avea o ushurintza rara sa traduca gindurile in imagini... shi o patrundere nativa a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 44. DLRLC
-
- 2. (Despre elemente mai ales despre metale) Care se gaseshte in zacamintele din scoartza pamantului in stare pura necombinata cu alte substantze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pur
- Cuprul se gaseshte in natura in stare nativa sau sub forma de combinatzii chimice. DLRLC
- Intro regiune mai laturasha... a gasit un obiect de arama nativa. ODOBESCU S. II 422. DLRLC
-
etimologie:
- nativus DEX '09 DEX '98 DN
- natif DEX '09 DEX '98 DN
- nativ DEX '09 DEX '98 MDN '00