11 definiții pentru sărutat (s.n.)
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRUTÁT s. n. Sărutare. – V. săruta.
SĂRUTÁT s. n. Sărutare. – V. săruta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sărutat sn [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 299/11 / Pl: ~uri, ~e / E: săruta] 1-2 (Înv) Sărutare (1-2). 3 Sărutare (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRUTÁT s. n. Sărutare, sărut. Îl mîngîie iarăși sărutatul mamei. BASSARABESCU, V. 26. Pe Irina o podidi plînsul și mai tare. Gheorghe o mai potolește cu un sărutat. BUJOR, S. 62. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinic sărutat. ALEXANDRESCU, M. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărutat n. acțiunea de a săruta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărutát n., pl. urĭ. Vechĭ. Acțiunea de a saluta. Salutare. Azĭ. Acțiunea de a săruta. Sărutare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărutát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărutát s. n., pl. sărutáturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRUTÁT s. v. sărut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRUTÁT s. v. salut, salutare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRUTAT s. sărut, sărutare, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărutat s. v. SALUT. SALUTARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sărutatsubstantiv neutru
-
- Îl mîngîie iarăși sărutatul mamei. BASSARABESCU, V. 26. DLRLC
- Pe Irina o podidi plînsul și mai tare. Gheorghe o mai potolește cu un sărutat. BUJOR, S. 62. DLRLC
- Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinic sărutat. ALEXANDRESCU, M. 59. DLRLC
-
etimologie:
- săruta DEX '98 DEX '09