opțiuni
  • info

12 definiții pentru sărut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRÚT, săruturi, s. n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv).

SĂRÚT, săruturi, s. n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv).

sărut sn [At: NEGRUZZI / Pl: ~uri / E: pvb săruta] 1 Atingere cu buzele a buzelor, a obrazului, mâinii etc. cuiva în semn de afecțiune, de respect, de umilință etc. Si: sărutare (2), (pfm) pupare, pupat, (fam și în limbajul copiilor) pup3, pupătură. 2 Salut (1).

SĂRÚT, săruturi, s. n. Sărutare. Să vină să-i dea un sărut, Trezind-o din vraja bolnavă. BENIUC, V. 85. Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. EMINESCU, O. I 80. Și numai dintr-un sărut Capul lui și l-au pierdut! ALECSANDRI, P. P. 114.

SĂRÚT ~uri n. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. /v. a săruta

sărut n. sărutare: de sărutu-i fermecat AL.

1) sărút n., pl. urĭ. Acțiunea de a săruta. Sărutare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărút s. n., pl. sărúturi

sărút s. n., pl. sărúturi

sărút mấna (formulă de salut/de mulțumire) vb. + s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRÚT s. 1. gură, sărutare, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un sărut.) 2. sărutare, sărutat, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu sărutul!)

SĂRUT s. 1. gură, sărutare, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un ~.) 2. sărutare, sărutat, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu ~!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

SĂRUT bezea, pup, pupătură, pupic, pusi, ștampilă, țocăitură, ventuză.

Intrare: sărut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărut
  • sărutul
  • sărutu‑
plural
  • săruturi
  • săruturile
genitiv-dativ singular
  • sărut
  • sărutului
plural
  • săruturi
  • săruturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărut, săruturisubstantiv neutru

  • 1. Sărutare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sărutare
    • format_quote Să vină să-i dea un sărut, Trezind-o din vraja bolnavă. BENIUC, V. 85. DLRLC
    • format_quote Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote Și numai dintr-un sărut Capul lui și l-au pierdut! ALECSANDRI, P. P. 114. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.