sârguincios, ~oasă a [At: CR (1830), 8¹/3 / P: ~gu-in~ / Pl: ~oși, ~oase / E: sârguință + -ios] 1 (D. oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acțiune. 2 (D. oameni) Care muncește cu seriozitate Si: harnic (5), muncitor, silitor (4), sârguitor (2), vrednic, zelos, (liv) laborios, (rar) lucrător, strădalnic (1), străduitor (1), (înv) diligent (1), (reg) părav. 3 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 4 (D. oameni) Care dovedește insistență, seriozitate Si: insistent, (liv) laborios, (rar) lucrător, perseverent, silitor (7), sârguitor (5), spornic, strădalnic (2), străduitor (2), susținut, tenace, zelos.

SÂRGUINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește sârguință; silitor. /sârguință + suf. ~ios

sirguincios^[1], ~oasă a vz sârguincios

SÎRGUINCIÓS, -OÁSĂ, sîrguincioși, -oase, adj. Sîrguitor. Sărăcia lui însă nu venea de acolo că doară n-ar fi fost sîrguincios. SBIERA, P. 187.

sârguinciós (-gu-in-) adj. m., pl. sârguincióși; f. sârguincioásă, pl. sârguincioáse

sârguinciós adj. m. (sil. -gu-in-), pl. sârguincióși; f. sg. sârguincioásă, pl. sârguincioáse

SÂRGUINCIÓS adj. 1. v. harnic. 2. v. perseverent.

Sârguincios ≠ leneș, trândav

SÎRGUINCIOS adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (O muncă ~.)