opțiuni
  • info

9 definiții pentru sârguitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

sârguitor, ~oare a [At: (a. 1643) CUV. D. BĂTR. I, 249/16 / Pl: ~i, ~oare / E: sârgui + -tor] 1-2 (D. oameni) Sârguincios (1-2). 3 (Înv; șîc) Împreună ~ sau dimpreună ~ Părtaș. 4 (Înv; îac) Complice (2). 5 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 6 Care dovedește insistență, seriozitate Si: perseverent, silitor (7), vrednic, (liv) laborios, sârguincios (4), susținut, tenace, zelos, (rar) lucrător, spornic, strădalnic (2), străduitor (2), (înv) diligent (1), (reg) porav.

sârguitor a. care se sârguește.

SÎRGUITÓR, -OÁRE, sîrguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ. Ai talent, ești și sîrguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. REBREANU, R. I 210.

sîrguitór, -oáre adj. Care se sîrguĭește silitor, harnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sârguitór (-gu-i-) adj. m., pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre

sârguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂRGUITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)

SÎRGUITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)

Intrare: sârguitor
sârguitor adjectiv
  • silabație: sâr-gu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârguitor
  • sârguitorul
  • sârguitoru‑
  • sârguitoare
  • sârguitoarea
plural
  • sârguitori
  • sârguitorii
  • sârguitoare
  • sârguitoarele
genitiv-dativ singular
  • sârguitor
  • sârguitorului
  • sârguitoare
  • sârguitoarei
plural
  • sârguitori
  • sârguitorilor
  • sârguitoare
  • sârguitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sârguitor, sârguitoareadjectiv

  • 1. Activ, harnic, silitor, sârguincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: activ harnic silitor sârguincios
    • format_quote Ai talent, ești și sîrguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. REBREANU, R. I 210. DLRLC
etimologie:
  • Sârgui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.