rățușcă sf [At: NEGRUZZI, S. II, 264 / Pl: ~ște, (reg) ~ști / E: rață + -ușcă] 1-2 (Șhp) Rață (1) mică Si: rățișoară (1-2), (reg) rățucă (1-2), rățuică (1-2), rățușoară (1-2), rățuță (1-2). 3 Pui de rață Si: boboc (7), rățișoară (3), (reg) rățucă (3), rățuică (3), rățușoară (3), rățuță (3). 4 (Bot; reg; lpl) Specie de cartofi timpurii de formă lunguiață. 5 Joc de copii, constând din aruncarea unei pietricele în apă, în așa fel încât să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda. 6 (Prc) Fiecare dintre săriturile pietrei la rățușcă (5) Si: părăluțe.

RĂȚÚȘCĂ, rățuște, s. f. 1. Diminutiv al lui rață; rață mică, pui de rață, boboc. Jucau sîrba porumbeii, Că e jocul lor, Și-au luat la joc cîrsteii Pe-o rățușcă – vai de mine! COȘBUC, P. II 37. Deprinde... rățușca să înoate abia ieșind din ou. NEGRUZZI, S. II 264. 2. Joc de copii, care constă în aruncarea unei pietricele plate pe apă, în așa fel încît ea să facă mai multe salturi la suprafața apei înainte de a se scufunda; (cu sens restrictiv) fiecare din aceste salturi. [Copilul] se așază pe malul pîrăuașului care trece prin mijlocul tîrgușorului și... se necăjește cu cîteva petricele să facă rățuște. SADOVEANU, M. 9.

RĂȚÚȘCĂ ~te f. (diminutiv de la rață) Joc de copii constând în aruncarea unei pietricele în apă în asa fel, încât aceasta, înainte de a se scufunda, să facă mai multe sărituri pe suprafața ei. /rață + suf. ~ușcă

rățușcă f. puiu de rață.

rățúșcă f., pl. ște și (vest) șce. Fam. Rață mică.

rățúșcă s. f., g.-d. art. rățúștei; pl. rățúște

rățúșcă s. f., g.-d. art. rățúștei; pl. rățúște

RĂȚÚȘCĂ s. v. boboc.

RĂȚUȘCĂ s. (ORNIT.) boboc, rățișoara, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță.

rățușcă, rățuște s. f. homosexual care practică felația.