opțiuni
  • info

10 definiții pentru răzuitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzuitoare sf [At: DRLU / V: (îrg) ~zăi~, (reg) râzăi~, ~zâiet~, ~zâi~, ~zii~, rezii~ / Pl: ~ori / E: răzui + -toare] 1 Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța sau netezi) Si: (reg) răzătoare (6). 2 (Rar) Pilă. 3 (Reg) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac boabele de pe știuleții de porumb. 4 (Reg) Otic. 5 Unealtă alcătuită dintr-o lamă de metal cu coada de lemn, folosită la curățirea noroiului sau a gheții acumulate între șinele de cale ferată. 6 Răzătoare (1).

RĂZUITOÁRE, răzuitori, s. f. 1. Răzătoare. Morcovi rași pe răzuitoare. PISCUPESCU, O. 323. 2. Unealtă cu care se curăță sau se răzuiesc diferite obiecte. Ceea ce rămîne lipit de covată se rade cu răzuitoarea. PAMFILE, I. C. 197. ♦ Mașină cu care se curăță bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de tîrnăcop mic sau de sapă cu care se curăță de noroi sau de gheață drumul în locurile unde se întretaie cu calea ferată.

răzuitoare f. unealtă de răzuit piei, pereți, scări, aleele unei grădini, etc.

răzuitoare f., pl. orĭ (d. răzuĭesc). Lamă de fer fixată la intrarea caseĭ ca să-țĭ răzuĭeștĭ tălpile cînd îs pline de noroĭ. Unealtă mobilă de răzuit peile, lespezile acoperite de gheață ș. a. V. raz 1, răzătoare, foșalăŭ.

RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S.f Râzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor.

RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzuitoáre (-zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuitórii; pl. răzuitóri

răzuitoáre (obiect) s. f. (sil. -zu-i-), g.-d. art. răzuitórii; pl. răzuitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZUITOÁRE s. v. răzătoare.

RĂZUITOARE s. răzătoare, (Transilv. și Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)

Intrare: răzuitoare
răzuitoare substantiv feminin
  • silabație: ră-zu-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzuitoare
  • răzuitoarea
plural
  • răzuitori
  • răzuitorile
genitiv-dativ singular
  • răzuitori
  • răzuitorii
plural
  • răzuitori
  • răzuitorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzuitoare, răzuitorisubstantiv feminin

  • 1. Răzălău, răzătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răzălău răzătoare
    • format_quote Morcovi rași pe răzuitoare. PISCUPESCU, O. 323. DLRLC
  • 2. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceea ce rămîne lipit de covată se rade cu răzuitoarea. PAMFILE, I. C. 197. DLRLC
    • 2.1. Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Răzui + sufix -itor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.