opțiuni
  • info

11 definiții pentru răpști

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton.

răpști [At: PSALT. 113 / V: ~pși, ~pti, ~ptș~, râp~ / Pzi: ~tesc / E: slv ръпътати, ръпъѱѧ] 1 vi (Îrg; adesea udp „spre”, „împotriva”, „asupra” etc.) A protesta. 2 vr (Îrg) A se răsti1 (1). 3 vt (Înv) A invidia. 4 vi (Îvr) A se tulbura. 5 vt (Înv) A-și însuși pe nedrept (un bun, un drept etc.) care aparține altuia Si: a jefui, a răpi2 (5), a uzurpa.

A RĂPȘTÍ ~ésc intranz. reg. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<sl. ruputati, rupušton

A SE RĂPȘTÍ mă ~ésc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<sl. ruputati, rupušton

răpștì v. Mold. a se răsti. [Slav. RŬPŬȘTÕ, a mormăi].

răpștésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati sen, -ušton sen, a murmura, a face gură. V. răpcĭugă). Vechĭ. Cîrtesc. Azĭ. Nord. V. refl. Mă răstesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 să răpșteáscă

răpștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpștésc, imperf. 3 sg. răpșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răpșteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPȘTÍ vb. v. crâcni, invidia, jefui, murmura, pizmui, prăda, protesta, răcni, răpi, răsti, striga, țipa, urla, uzurpa, zbiera.

răpști vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpștí (răpștésc, răpștít), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor).

Intrare: răpști
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpști
  • răpștire
  • răpștit
  • răpștitu‑
  • răpștind
  • răpștindu‑
 singular plural
  • răpștește
  • răpștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpștesc
 (să)
  • răpștesc
  • răpșteam
  • răpștii
  • răpștisem
a II-a (tu)
  • răpștești
 (să)
  • răpștești
  • răpșteai
  • răpștiși
  • răpștiseși
a III-a (el, ea)
  • răpștește
 (să)
  • răpștească
  • răpștea
  • răpști
  • răpștise
plural I (noi)
  • răpștim
 (să)
  • răpștim
  • răpșteam
  • răpștirăm
  • răpștiserăm
  • răpștisem
a II-a (voi)
  • răpștiți
 (să)
  • răpștiți
  • răpșteați
  • răpștirăți
  • răpștiserăți
  • răpștiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpștesc
 (să)
  • răpștească
  • răpșteau
  • răpștiră
  • răpștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpști, răpștescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.