rusesc, ~ească [At: (a. 1642) GCR I, 98/13 / V: (înv) ros~ / Pl: ~ești / E: rus + -esc] 1-2 a Care aparține Rusiei, fostei R.S.F.S. Ruse sau rușilor Si: rus. 3 a Originar din Rusia sau fosta R.S.F.S. Rusă Si: rus. 4-5 a Referitor la Rusia sau la ruși Si: rus. 6 sf Limba vorbită de ruși¹ (1). 7 sm (Reg) Crivăț (1). 8-9 sfa Căzăceasca (36-37).

RUSÉSC, -EÁSCĂ, rusești, adj. Al rușilor, caracteristic rușilor, în felul rușilor; rus. Vizitiul în vechi costum rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint. NEGRUZZI, S. I 37. ♦ Provenit din Rusia, din Uniunea Sovietică. Ceai rusesc. ▭ Așteptau mereu... fumînd țigarete cu carton lung, rusești, oferite de Nicolaie Golescu. CAMIL PETRESCU, O. II 309. Un amiral cu somptuoasă barbă albă trecu... cu un ogar rusesc prins în lanț. C. PETRESCU, Î. I 11.

RUSÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru ruși; de rus. /rus + suf. ~esc

rusesc a. ce ține de Rusia și de locuitorii ei.

1) rusésc, -eáscă adj. (d. Rus). De Rus, al Rusiiĭ: steagu rusesc.

rusésc adj. m., f. ruseáscă; pl. m. și f. ruséști

rusésc adj. m., f. ruseáscă; pl. m. și f. ruséști

RUSÉSC adj. rus, (înv. și pop.) muscălesc, (înv.) mosc, moschicesc, rosian, rosienesc.

RUSESC adj. rus, (înv. și pop.) muscălesc, (înv.) mosc, moschicesc, rosian, rosienesc.

SCAI RUSÉSC s. v. holeră.

scai rusesc s. v. HOLERĂ.

RUSÉSC, RUSEÁSCĂ, ruséști, adj. ~ 2. Afurisit, blestemat. (din rus²)

chitară rusească v. chitară (II, 6).

PODIȘUL CENTRAL RUSESC, regiune colinară în cadrul Câmpiei Ruse, cuprinsă între dealurile Smolensk-Moscova (la N), dealurile Donețului (la S), Don (la E) și C. Niprului (la V). Alt.: 230-250 m. Axată pe o zonă mai ridicată a fundamentului Platformei Ruse. De aici izv. o serie de râuri care se varsă în Marea Neagră și Marea Caspică. Depozitele de suprafață sunt argiloase și loessoide. Pădurile de foioase, silvostepa și stepa, în prezent în mare parte sunt înlocuite cu culturi agricole.