7 definiții pentru rumenire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUMENÍRE, rumeniri, s. f. Acțiunea de a (se) rumeni și rezultatul ei. – V. rumeni.
RUMENÍRE, rumeniri, s. f. Acțiunea de a (se) rumeni și rezultatul ei. – V. rumeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumenire sf [At: POLIZU / Pl: ? / E: rumeni] 1 Înroșire a buzelor, obrajilor etc. 2 Coacere (1) (a fructelor, alimentelor etc.). 3 Fardare (1). 4 Colorare în roșu-trandafiriu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUMENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) rumeni și rezultatul ei; culoare roșie, roșeață. Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji. EMINESCU, O. I 160.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rumeníre s. f., g.-d. art. rumenírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rumeníre s. f., g.-d. art. rumenírii; pl. rumeníri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUMENÍRE s. v. îmbujorare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUMENIRE s. îmbujorare, împurpurare, înroșire, roșire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rumenire, rumenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) rumeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: roșeață îmbujorare
- Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji. EMINESCU, O. I 160. DLRLC
-
etimologie:
- rumeni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.