optziuni
  • info

11 definitzii pentru rumeior

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEIÓR OÁRA rumeiori oare adj. s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Carmaz. [Pr.: meior. Var.: rumeór oára adj.] Rumen2 + suf. ior.

RUMEIÓR OÁRA rumeiori oare adj. s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen2. 2. S. f. (Bot.) Carmaz. [Pr.: meior. Var.: rumeór oára adj.] Rumen2 + suf. ior.

rumeior ~oara [At: I. VACARESCUL P. 18/3 / V: ~eor ~enior ~mior ~egior / Pl: ~i ~oare / E: rumen + ior] 16 a (SHhp) (Destul de) rumen2 (12 5) Si: rumenel (16) (reg) rumenutz (16). 7 sf (Bot) Carmaz (2) (Phytolacca americana).

RUMEIÓR OÁRA rumeiori oare adj. (SHi in forma rumeor) Diminutiv al lui rumen2. Se intoarse cu un merishor rumeor shi aurit in mina. ISPIRESCU U. 5. Tinerica rumeoara Cu cositza galbioara Cu albashtri ochishori! BOLINTINEANU O. 8. Buzele ei fragede shi rumeioare se resfoira intrun ris de nebunatica bucurie. ODOBESCU S. III 202. Rumeiorii obrajori sint tocmai k doi bujori. JARNÍKBIRSEANU D. 136. Varianta: rumeór oára adj.

RUMEÓR OÁRA adj. v. rumeior.

rumeor ~oara sf a vz rumeior

rumeór shi ĭór oára shi ĭoára adj. (dim. d. rumen. Cp. cu galbior). Cam rumen. S. f. O planta erbacee numita shi cirmiz vegetal din ale careĭ bobitze se scoate un suc rosh inchis cu care se coloreaza vinurile (phytolacca decandra). E originara din America de Nord.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

rumeiór (meior) adj. m. pl. rumeióri; f. rumeioára pl. rumeioáre

rumeiór adj. m. (sil. meior) pl. rumeióri; f. sg. rumeioára pl. rumeioáre

rumeior ioara.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RUMEIÓR adj. rumenel (reg.) rumenutz.

RUMEIOR adj. rumenel (reg.) rumenutz.

Intrare: rumeior
rumeior adjectiv
  • silabatzie: ru-me-ior info
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeior
  • rumeiorul
  • rumeioru‑
  • rumeioara
  • rumeioara
plural
  • rumeiori
  • rumeiorii
  • rumeioare
  • rumeioarele
genitiv-dativ singular
  • rumeior
  • rumeiorului
  • rumeioare
  • rumeioarei
plural
  • rumeiori
  • rumeiorilor
  • rumeioare
  • rumeioarelor
vocativ singular — —
plural — —
rumeor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeor
  • rumeorul
  • rumeoru‑
  • rumeoara
  • rumeoara
plural
  • rumeori
  • rumeorii
  • rumeoare
  • rumeoarele
genitiv-dativ singular
  • rumeor
  • rumeorului
  • rumeoare
  • rumeoarei
plural
  • rumeori
  • rumeorilor
  • rumeoare
  • rumeoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

rumeior, rumeioaraadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui rumen. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rumenel rumenutz
    • format_quote Se intoarse cu un merishor rumeor shi aurit in mina. ISPIRESCU U. 5. DLRLC
    • format_quote Tinerica rumeoara Cu cositza galbioara Cu albashtri ochishori! BOLINTINEANU O. 8. DLRLC
    • format_quote Buzele ei fragede shi rumeioare se resfoira intrun ris de nebunatica bucurie. ODOBESCU S. III 202. DLRLC
    • format_quote Rumeiorii obrajori sint tocmai k doi bujori. JARNÍKBIRSEANU D. 136. DLRLC
etimologie:
  • Rumen + sufix ior. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.