10 definiții pentru rumegătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumegătură sf [At: BIBLIA (1688), 136 2/42 / V: (îrg) ~măg~, (reg) rugumă~, rugumet~, rămăg~, rugamă~ / Pl: ~ri / E: rumega + -tură] 1 Hrană rumegată (1) Si: (înv) rumegală. 2 (Reg) Stomac (1). 3 Rumeguș (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Hrană rumegată. 2. Rumeguș, Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUMEGĂTÚRĂ s. v. stomac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUMEGĂTURĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumegătură s. v. STOMAC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rumegătură, rumegăturisubstantiv feminin
-
- 2. Rumeguș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rumeguș
- Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201. DLRLC
-
etimologie:
- Rumega + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09