10 definiții pentru rumegătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.

rumegătu sf [At: BIBLIA (1688), 136 2/42 / V: (îrg) ~măg~, (reg) rugumă~, rugumet~, rămăg~, rugamă~ / Pl: ~ri / E: rumega + -tură] 1 Hrană rumegată (1) Si: (înv) rumegală. 2 (Reg) Stomac (1). 3 Rumeguș (1).

RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s. f. 1. Hrană rumegată. 2. Rumeguș, Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201.

rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri

rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

RUMEGĂTÚRĂ s. v. stomac.

RUMEGĂTU s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

rumegătu s. v. STOMAC.

Intrare: rumegătură
rumegătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumegătu
  • rumegătura
plural
  • rumegături
  • rumegăturile
genitiv-dativ singular
  • rumegături
  • rumegăturii
plural
  • rumegături
  • rumegăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumegătu, rumegăturisubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce a fost rumegat, hrană rumegată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Rumeguș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rumeguș
    • format_quote Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201. DLRLC
etimologie:
  • Rumega + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.