opțiuni
  • info

12 definiții pentru rumeguș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.

RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.

rumeguș sn [At: PAMFILE, I. C. 125 / V: (reg) ~măg~, ~mig~, rugumoș, rugumuș / Pl: ? / E: rumega + -uș] 1 (Csc) Particule mici de lemn asemănătoare tărâțelor, rezultate la tăierea lemnului, de obicei cu ferăstrăul Si: (reg) rumegătoare, rumegătură (3) rugumașcă, (Mun) ranț, (rar) omețită. 2 (Reg) Stomac (1).

RUMEGÚȘ s. n. (Cu sens colectiv) Particule mici de lemn, asemănătoare cu tărîțele, produse prin tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). Pentru ocrotirea peștelui este oprit:... aruncarea în apă a rumegușului de lemn sau a gunoaielor. B. O. 1953, 39.

RUMEGÚȘ n. Deșeuri de lemn, provenite din tăierea acestuia cu ferăstrăul. /a rumega + suf. ~uș

rumegúș n., pl. urĭ. Sud. Rumegătură. – Și -ăguș (est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rumegúș s. n.

rumegúș s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUMEGÚȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

RUMEGÚȘ s. v. stomac.

RUMEGUȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

rumeguș s. v. STOMAC.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rumeguș, rumegușuri s. n. (intl.) individ de cea mai joasă speță.

Intrare: rumeguș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeguș
  • rumegușul
  • rumegușu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • rumeguș
  • rumegușului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rumegușsubstantiv neutru

  • 1. (cu sens) colectiv Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rumegătură
    • format_quote Pentru ocrotirea peștelui este oprit:... aruncarea în apă a rumegușului de lemn sau a gunoaielor. B. O. 1953, 39. DLRLC
etimologie:
  • Rumega + sufix -uș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.