rubrica sf [At: DRLU / A shi: rubrik / Pl: ici (inv) ice / E: lat rubrica ger Rubrik fr rubrique] 1 (idt) Cerneala roshie. 2 (in cartzile manuscrisele vechi) Titlu de carte sau de capitol scris cu roshu. 3 (Pex) Titlu. 4 Despartzitura spatziu intrun registru formular grafic etc. 5 Spatziu rezervat (permanent) intrun ziar intro revista materialelor publicistice dintrun anumit gen sau domeniu. 6 (Inv) Capitol. 7 (Inv) Paragraf.

RÚBRICA rubrici s. f. 1. Despartzitura (verticala sau orizontala) cuprinzind una sau mai multe coloane intrun registru formular grafic etc. Rubrica «debit». Rubrica «credit». 2. Spatziu rezervat intro publicatzie periodica pentru articole comunicari etc. dintrun anumit domeniu. Rubrica informatziilor. ▭ Materialul inregistrat subt aceasta rubrica prezinta un interes deosebit shi din punctul de vedere al istoriei sociale. IORDAN N. L. 9. Nu omitea niciodata sa o pomeneasca rubrica mondena a ziarelor din capitala. C. PETRESCU C. V. 235. 3. (Invechit) Titlu de pagina sau de capitol care in vechile manuscrise shi cartzi se scria cu roshu.

RÚBRICA s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roshu in vechile cartzi sau manuscrise. 2. Despartzitura intrun registru intrun formular intrun grafic etc. 3. Spatziu rezervat permanent intro publicatzie periodica articolelor comunicarilor etc. dintrun anumit domeniu. [Pl. ci. / cf. germ. Rubrik fr. rubrique < lat. rubrica pamant roshu].

RÚBRICA s. f. 1. despartzitura intrun registru formular grafic etc. 2. spatziu rezervat intro publicatzie periodica articolelor comunicarilor etc. dintrun anumit domeniu. (< fr. rubrique germ. Rubrik lat. rubrica)

RÚBRICA ~ci f. 1) Coloana dintrun formular sau dintrun registru marcata prin doua linii verticale sau orizontale care urmeaza a fi completata. 2) Compartiment permanent al unei publicatzii periodice rezervat materialelor dintrun anumit domeniu. 3) (in cartzi manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu roshu. [G.D. rubricii] /<lat. rubrica germ. Rubrik fr. rubrique

rubrica f. 1. un fel de creta roshie intrebuintzata de dulgheri; 2. titlu tiparit roshu in vechile cartzi juridice sau bisericeshti; 3. in ziare titlu ce indica origina unei shtiri: sub rubrica de...

*rubrík f. pl. ĭ (lat. rubrica subintz. terra pamint adica „lut rosh” saŭ „creta roshie” cu care se scriaŭ titlurile shi se intrebuintza shi k emostatic d. ruber rosh). Titlu al uneĭ partzĭ dintr’un ziar orĭ dintr’alta lucrare mare: rubrica informatziunilor. Fals rúbrica.

rúbrica (rubri) s. f. g.d. art. rúbricii; pl. rúbrici

rúbrica s. f. (sil. bri) g.d. art. rúbricii; pl. rúbrici

RÚBRICA s. (inv.) rigla. (Imparte condica in patru ~.)

RÚBRICA s. v. capitol.

RUBRICA s. (inv.) rigla. (Imparte condica in patru ~.)

rubrica s. v. CAPITOL.