opțiuni
  • info

10 definiții pentru roștei

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.

ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.

roștei sn [At: LB / V: rașchiu sn, răș~, rojdeie snp, rostei, roșchiu, ~ea sf, ~eu / Pl: ~e / E: mg rostély cf resteu] 1 Cadru cu gratii pus în tocul ferestrelor sau al ușilor pentru siguranță. 2 Gard din lațuri. 3 Balustradă de scânduri la pridvor. 4 (Reg) Grătarul de la sobă prin care cade cenușa. 5 Grătar pe care se frige carnea.

ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Transilv.) Dispozitiv făcut din vergele de lemn sau de oțel, folosit ca închizătoare la uși și la ferestre; gratie, zăbrea. Pune mîna pe roștei, Da așa îl scutura, Toată temnița crepa. BIBICESCU, P. P. 300. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roștéi (reg.) s. n., pl. roștéie

roștéi s. n., pl. roștéie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘTÉI s. v. gratie, zăbrea.

roștei s. v. GRATIE. ZĂBREA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roștéi (roștéie), s. n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

roștéi, s.n. – v. rostei („grapă”).

roștéi, s.n. – v. rostei.

Intrare: roștei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roștei
  • roșteiul
  • roșteiu‑
plural
  • roșteie
  • roșteiele
genitiv-dativ singular
  • roștei
  • roșteiului
plural
  • roșteie
  • roșteielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roștei, roșteiesubstantiv neutru

  • 1. regional Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pune mîna pe roștei, Da așa îl scutura, Toată temnița crepa. BIBICESCU, P. P. 300. DLRLC
  • 2. Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.