ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Transilv.) Dispozitiv făcut din vergele de lemn sau de oțel, folosit ca închizătoare la uși și la ferestre; gratie, zăbrea. Pune mîna pe roștei, Da așa îl scutura, Toată temnița crepa. BIBICESCU, P. P. 300. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa.