7 definitzii pentru rostogolit (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care insotzeshte o mishcare de rostogolire. V. rostogoli.
ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care insotzeshte o mishcare de rostogolire. V. rostogoli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
rostogolit1 sn [At: CAMIL PETRESCU U. N. 15 / E: rostogoli] (Rar) 1 Rostogolire (1) 2 Zgomotul facut de o mishcare de rostogolire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ROSTOGOLÍT s. n. Actziunea de a (se) rostogoli; zgomotul care insotzeshte o mishcare de rostogolire. In aceeashi clipa am auzit un rostogolit de tacimuri. CAMIL PETRESCU U. N. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
rostogolít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
rostogolít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ROSTOGOLÍT s. v. prabushire pravalire rostogolire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
rostogolit s. v. PRABUSHIRE. PRAVALIRE. ROSTOGOLIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rostogolitsubstantiv neutru
- 1. Zgomot care insotzeshte o mishcare de rostogolire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prabushire pravalire rostogolire
- In aceeashi clipa am auzit un rostogolit de tacimuri. CAMIL PETRESCU U. N. 15. DLRLC
-
etimologie:
- rostogoli DEX '98 DEX '09