7 definitzii pentru rostogolit (s.n.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care insotzeshte o mishcare de rostogolire. V. rostogoli.

ROSTOGOLÍT s. n. Rostogolire; zgomot care insotzeshte o mishcare de rostogolire. V. rostogoli.

rostogolit1 sn [At: CAMIL PETRESCU U. N. 15 / E: rostogoli] (Rar) 1 Rostogolire (1) 2 Zgomotul facut de o mishcare de rostogolire (1).

ROSTOGOLÍT s. n. Actziunea de a (se) rostogoli; zgomotul care insotzeshte o mishcare de rostogolire. In aceeashi clipa am auzit un rostogolit de tacimuri. CAMIL PETRESCU U. N. 15.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ROSTOGOLÍT s. v. prabushire pravalire rostogolire.

rostogolit s. v. PRABUSHIRE. PRAVALIRE. ROSTOGOLIRE.

Intrare: rostogolit (s.n.)
rostogolit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostogolit
  • rostogolitul
  • rostogolitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rostogolit
  • rostogolitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

rostogolitsubstantiv neutru

  • 1. Zgomot care insotzeshte o mishcare de rostogolire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote In aceeashi clipa am auzit un rostogolit de tacimuri. CAMIL PETRESCU U. N. 15. DLRLC
etimologie:
  • vezi rostogoli DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.