rostogol [At: (a. 1819) URICARIUL, VII, 74 / V: (înv) restăg~ (reg) răstăg~, răstocol, răs~, ~ocol, ~ofol, răstogola, ~goala, ~a sf, roștafol sm / Pl: ~uri / E: ns cf rotocol, rostogoli] 1 sn Mișcare de rostogolire. 2 sn (Îlav) De-a -ul sau (îvp) de-a ~, (reg) de-a ~oala Rostogolindu-se (1) Si: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a tumba. 3 sn (Reg; îe) A se duce ~ul peste cap A se rostogoli (1). 4 sn (Ast; înv, șîs mișcare a ~ului) Mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul axei sale. 5 sn Pantă cu înclinare mare într-o mină, permițând transportul materialului prin alunecare sau rostogolire (1). 6 sn (Mun; îf rostofol) Cilindru de netezit pământul Si: tăvălug. 7 a Rotofei. 8 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată spre vârf, cu frunze lanceolate, păroase, și cu flori alburii în capitule numeroase Si: (reg) ariciu (8), (rar) căpățânoasă (6), măciuca-ciobanului, scai, scaiete (Echinops sphaerocephalus). 9 sm (Bot) Tătărnică (Echinops commutatus). 10 sm (Bot) Scai (Cirsium vulgare) 11 sm (Bot) Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 12 sm (Bot) Rogojel (Carex carryophyllea).

ROSTOGÓL² m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase și flori albe, care crește prin locuri uscate. /Orig. nec.

rostogol n. 1. dare peste cap: 2. cădere repede și de-a roata: troncătul de sdraveni bolovani ’n rostogol AL.; 3. plantă cu flori alburii, crește prin poieni și pe marginea pădurilor (Echinops sphaerocephalus). [Pare identic cu rotocol]. ║ adv. (de-a), de-a dura, peste cap.

rostogól n., pl. urĭ (subst. verbal d. rostogolesc, ca prostovol, d. prostovolesc. V. și rotocol). Prostogol. Un fel de scaĭ (pe care, după ce se usucă, îl rostogolește vîntu), numit și măcĭuca cĭobanuluĭ (echinopus sphaerocéphalus și commutátus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un butoĭ de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. – Și de-a răsto- și răstăgolu (Cov.) și de-a păstrăvălu (Bz.). V. tumbă.

rostogól¹ (plantă) s. m.

rostogól (plantă) s. m.

rostogol.

ROSTOGÓL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.

ROSTOGÓL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățînoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

rostogol s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. SCAIUL-DRACULUI. TĂTARNICĂ.

rostogól (rostogóluri), s. n. – 1. Plasă de pescuit. – 2. Întoarcere, rotire. – 3. Răsturnare în aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Var. răstogol, răstăgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roată, contaminat cu răstăvăli < tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o rădăcină sl. cf. prostire. Der. din sl. (răs- și bg. tărkaljam, după Weingand, Jb., XIII, 109 și Tiktin) pare mai puțin probabilă. – Der. rostogoli, vb. (a se întoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleală, s. f. (întoarcere, rotire).